Invidia este o emotie jenanta pentru unii dintre noi, specifica celor care nu stiu sa piarda, este o emotie, pe care incercam sa o ascundem. Admitem ca suntem furiosi sau speriati, dar cine recunoaste ca este invidios?
Invidia este un amalgam de iritare si ura fata de cel care este mai favorizat de soarta decat noi. Aspectul dureros al invidiei reprezinta faptul ca ea nu trebuie aratata deoarece persoana respectiva este dezonorata in societate. Invidia poate fi asociata cu o emotie: este o reactie involuntara, insotita de manifestari fizice – aceasta ii cuprinde pe oameni pe neasteptate – uneori chiar in momentele cand ar trebui sa-si arate bucuria sau sa-l felicite pe cel care a reusit. Dupa ce trec cele cateva momente de reactie involuntara, invidia poate fi controlata in mod diferit, in functie de circumstante.
Motive de invidie
In general, oamenii sunt invidiosi pe semenii sai pentru trei aspecte importante: succese obtinute, statut social si aptitudini individuale. Invidia presupune asadar o comparatie intre situatia invidiosului si a celui invidiat, ceea ce determina constatarea inferioritatii primului in cel putin un domeniu si intelegerea faptului ca aceasta inferioritate nu poate fi modificata in viitorul apropiat. Odata ce dezavantajul personal a fost constatat, se pot dezvolta diverse ganduri si emotii: tristete, furie, dorinta de a-l concura pe celalalt. Reactia de invidie este cu atat mai puternica, cu cat inferioritatea dezvaluita apartine unui domeniu important pentru noi, pe care il consideram important pentru imaginea de sine si care este o componenta de baza a stimei de sine. Ne dam seama de ceea ce simtim doar atunci cand superioritatea altuia se manifesta intr-un domeniu pe care il valorizam.
Chiar este indispensabila?
Invidia nu se regaseste in grupul emotiilor fundamentale, dar ea este totusi indispensabila deoarece, in grupurile mici ale societatii, acesta determina obtinerea statutului si avantajelor de care beneficiaza deja cei mai bine inzestrati; deci performanta creste datorita motivatiei. In felul acesta, grupurile au mai multe sanse de a-si pastra coeziunea, mai ales daca promovarile si recompensele se vor face prin respectarea principiilor de echitate, evitandu-se astfel instalarea invidiei in interiorul grupului. Invidia poate sa oblige la autodepasire, iar acest stimulent poate constitui o binefacere, nu numai pentru dumneavoastra, daca apreciati efortul si activitatea, dar si pentru societate.
Retineti!
Trebuie sa admitem ca invidia este o emotie naturala, iar existenta ei face parte din insasi viata noastra; sa nu va simtiti vinovati sau rusinati daca sunteti invidiosi. Nu uitati ca partea nobila a invidiei v-a ajutat sa va dezvoltati. Aceasta reprezinta o reactie involuntara, de care nu trebuie sa va aparati sau sa va acuzati; in schimb, aveti o anumita responsabilitate in ceea ce priveste modul cum sa o controlati.
[email protected]