Imi plac oamenii destepti. Am apreciat intotdeauna ca fiind o mare fericire sa fii destept, sa ai in preajma oameni destepti.
Imi plac oamenii cu un aspect fizic placut, ingrijiti, poate chiar frumosi, dar caut intotdeauna dincolo de asta. Pe oamenii frumosi e o placere sa-i vezi, pe cei destepti e o bucurie sa-i descoperi. O discutie inteligenta, interesanta are darul de a ma cuceri iremediabil.
Imi plac modestia, intelegerea si rabdarea afisate de oamenii destepti. Imi place faptul ca nu vin niciodata cu ostentatie spre tine, ci te lasa pe tine, daca vrei, sa-i descoperi, sa-i cunosti, sa te bucuri de compania lor. Unii dintre ei pot fi amuzanti si atunci combinatia este perfecta, sau aproape de perfectiune.
Am momentele mele, ca noi toti cred, cand ma satur de prostie frumos ambalata, ignoranta, fatarnicie. Ma satur de parveniti. Si atunci ma apuca o sete aproape mortala de oameni destepti, de discutii inteligente, de lucruri cu consistenta, de valoare. Si incep sa-i caut. De multe ori nici nu trebuie sa caut prea mult. Oameni destepti sunt in preajma noastra, doar ca nefiind vocali si bagaciosi, iti trebuie un pic mai multa rabdare sa-i vezi.
Ma umplu de bucurie cand vad copii destepti, bine crescuti si modesti. Asta imi da incredere in viitor. Haideti sa cautam dincolo de stratul superficial si stralucitor! Haideti sa descoperim, cu bucurie, consistenta. Baza. Asta nu inseamna ca nu exista si oameni frumosi si destepti. Doar ca frumusetea dispare incet-incet.
Text: Alina Niculescu