Seara imi adun gandurile. Ganduri despre ce-am facutpeste zi, despre ce n-am facut si planuri pentru maine. Un maine pe care il vad intotdeauna mai bun si mai luminos decat pe azi. Un maine de la care am asteptari si in care investesc.
Si daca tot e rost de meditatie, de introspectie si de proiectii pentru viitor, e loc de scris.
Cu gandurile mele trecute, prezente, dar mai ales viitoare, ma apuc de scris. Si de multe ori am dileme legate de ceea ce vreau sa scriu. Sunt mii de lucruri pe care as vrea sa le spun, sunt sute de intrebari la care as vrea sa raspund, sunt zeci de dileme la care caut rezolvare si sunt intamplari din viata mea care merita impartasite.
Si atunci ma gandesc: oare ce ma inspira?
Ma inspira orasul de la est la vest si de la nord la sud. Orasul cu soare sau orasul innorat, orasul inflorit sau orasul cenusiu, ploaia sau zapada, luminile sau umbrele.
Ma inspira oamenii, veseli sau tristi, grabiti sau tihniti.
Ma inspira tacerea lor sau manifestarile lor zgomotoase, bucuria si pofta lor de viata. Imi place sa le privesc fetele.
Ma inspira atitudinea lor fata de oras, fata de ceilalti oameni si fata de realitate.
Ma inspira faptele, intamplarile, povestile la care sunt martora sau la care particip.
Ma inspira rasetele copiilor si bucuria mamelor. Imi place ideea de familie.
Ma inspira soarele, luna si stelele. Ma inspira natura.
Bine, dar atunci, exista ceva care nu ma inspira?
Nu, nu exista. Pentru ca ma inspira viata.
Va doresc o saptamana luminoasa, linistita, fericita si plina de…inspiratie.
Text: Alina Niculescu