Ca urmare a particularităților anatomice, femeile sunt mai predispuse la infecții urinare decât bărbații. Se estimează că peste 80% din populația feminină s-a confruntat cel puțin o dată în viață cu o infecție urinară și că peste 35-45% dintre pacientele care au avut o infecție urinară vor prezenta cel puțin o recurență a infecției.
Infecțiile urinare nediagnosticate la timp, neglijate sau incomplet tratate pot duce în timp la compromiterea funcției renale care, de cele mai multe ori, este ireversibilă.
Tratamentele homeopate au rolul lor adjuvant în tratarea infecțiilor urinare, însă ele nu substituie tratamentul antibiotic. Consumul insuficient de apă contribuie și el la apariția infecțiilor urinare și la posibilitatea unui răspuns precar la tratament.
Simptomele infecției urinare
Cei mai mulți dintre pacienți aleg să ignore simptomele evidente ale unei infecții în ideea că nu sunt foarte supărătoare. Orice infecție urinară la debut poate avea un parcurs insidios cu simptomatologie diminuată în primă fază. Ignorate, simptomele vor crește în intensitate și vor deveni din ce în ce mai supărătoare.
Din nou, cei mai mulți dintre pacienți decid să amâne consultul medical dintr-o concepție total greșită: frica de medic sau de consultul în sine.
Alternativă des întâlnită constă în autotratament. Aici există mai multe variante: terapii naturiste, tratament „după ureche” etc.
Cauzele infecțiilor urinare
Cea mai frecventă cauză este expunerea la frig, mai mult de 30 de minute, iar zona expusă este la nivelul segmentului inferior al spatelui sau picioarelor. Sigur că, de multe ori, infecțiile urinare apar la pacienți cu un istoric în copilărie (astfel fiind infecții recidivante) sau chiar un istoric familial care denotă o predispoziție individuală. Infecțiile urinare la femei sunt favorizate de o particularitate anatomică – uretra mult mai scurtă decât la bărbați.
Greșeli frecvente în tratarea infecțiilor urinare
Mulți pacienți își administrează tratamente care știu că au funcționat în trecut. Alții urmează recomandările rudelor, vecinilor sau cunoștințelor. Orice suspiciune de infecție urinară trebuie investigată corespunzător, având cel puțin un sumar de urină și urocultură cu antibiogramă. Tratamentul va fi prescris în funcție de antibiogramă și sensibilitatea germenului implicat în infecție la substanțele antibiotice.
Un tratament care a funcționat în trecut nu va fi sigur eficient și în prezent pentru că în infecție poate fi implicată o altă bacterie. Tratamentele antibiotice luate fără recomandare conform antibiogramei pot selecta specii rezistente la antibiotic, aceste infecții devenind greu de tratat și implicând folosirea de antibiotice din ce în ce mai agresive.
De asemenea, mulți dintre pacienți încep tratamentul și, după 2-3 zile, văzând că simptomele dispar, îl opresc brusc. Vorbim aici de un tratament incomplet, o eradicare incompletă a infecției și complicațiile ce pot apărea. După terminarea tratamentului complet, se recomandă retestarea urinei prin sumar de urină și urocultură pentru a putea obiectiva răspunsul pozitiv la tratament. Se întâmplă uneori că infecțiile să fie refractare la tratamentul de primă linie. Este esențială schimbarea schemei de tratament până se ajunge la eradicarea completă a infecției.
Text: Dr. Stavri Andreea
Medic specialist obstetrică-ginecologie