Este bogata in amiloza, amilopectina, gluteina si globulina, arginina, lyzina, threonina, triptofan, cysteina. Continutul in minerale este ridicat: fier, zinc, seleniu. Compusii aromatici care dau acel parfum caracteristic hristii sunt in principal reprezentati de salicilaldehida. Hranitoare, aromata, gustoasa, este un aliment intalnit in bucataria multor popoare.
Se consuma plantele verzi si fructele, care sunt denumite stiintific achene.
Chiar daca nu este o cereala, hrisca intruneste calitatile fainei de grau integrala, fiind superioara graului din mai multe puncte de vedere: contine mult mai putine glucide, nu contine gluten, contine cantitati mari de lisina (aminoacid esential), fier, seleniu si mai mult calciu, cantitati impresionante de antioxidanti si se prezinta ca o alternativa la grau pentru cei care au intoleranta la cereale.
Pot fi consumate crude, fierte sau prajite, simple sau in amestec cu alte alimente, in numeroase combinatii. Din faina de hrisca se poate face paine si prajituri. Mierea obtinuta din flori de hrisca este bruna si foarte parfumata. Hrisca are un rol important in combaterea diabetului, dar are rol si in cresterea secretiei unui neuromediator – dopamina – cu rol in combaterea depresiei.
Pentru diabetici, un amestec de hrisca cu iaurt (lasat peste noapte la fermentat) are efecte deosebite. Este recomandata celor care vor sa tina o cura de slabire; celor care sufera de afectiuni cardio-vasculare; celor cu edeme de diferite naturi.
Din pacate, exista si cateva contraindicatii in ceea ce priveste consumul de hrisca: la persoanele cu pielea mai alba pot aparea pete rosii cu senzatii de arsura si dureri (fotosensibilizarea acuta a pielii); o alta problema este si alergia la aceasta planta care poate provoca soc anafilactic.