Actorul american Gene Hackman, în vârstă de 95 de ani, și soția sa, Betsy Arakawa (63 de ani), au fost găsiți decedați în locuința lor din Santa Fe, New Mexico, pe 26 februarie 2025. Cei doi erau căsătoriți din 1991. Autoritățile investighează circumstanțele deceselor, menționând semne suspecte, precum un radiator răsturnat și un flacon de medicamente deschis în casă, deși nu există indicii imediate de crimă sau intoxicație cu monoxid de carbon. Hackman, câștigător a două premii Oscar, s-a retras din actorie în 2004, lăsând în urmă o carieră remarcabilă în cinematografie.
Există actori care își croiesc drumul către faimă cu pași calculați, ghidați de strategii și ambiții fără margini, și există Gene Hackman – omul care a transformat talentul pur în legendă. Cu o prezență impunătoare, un glas grav și o privire care putea pătrunde orice mister, Hackman nu a fost doar un actor, ci o forță a naturii.
Copilul părăsit la 13 ani
S-a născut pe 30 ianuarie 1930, într-un orășel din Illinois, într-o Americă de după Marele Război, când lumea părea să se reinventeze. Nu părea destinat strălucirii Hollywood-ului – copilăria sa a fost presărată cu lipsuri și incertitudini, iar la doar treisprezece ani, tatăl său și-a părăsit familia. Poate că tocmai acest abandon a sculptat în el acea privire aspră, acel aer de bărbat care nu cere, ci își ia locul cuvenit în lume.
Tânărul Hackman nu și-a imaginat dintotdeauna o carieră în cinematografie. A intrat în Marina SUA la șaisprezece ani, fugind mai degrabă de prezent decât urmărind un viitor clar. După câțiva ani petrecuți pe mări, a revenit pe uscat, descoperind o lume în care simțea că nu aparține. A încercat de toate – a fost portar, vânzător, dar undeva, în adâncul său, mocnea o dorință: aceea de a juca.
Dustin Hoffman, cel mai bun prieten
A urmat cursuri de actorie la Pasadena Playhouse, unde l-a întâlnit pe un alt tânăr visător – Dustin Hoffman. Împreună, au fost etichetați drept „cei mai puțin promițători studenți” ai generației lor. Dar dacă Hollywood-ul ar fi fost doar despre promisiuni, Hackman nu ar fi devenit legenda care este astăzi. Cu o perseverență de fier și un talent greu de ignorat, a început să apară în producții de televiziune și filme obscure. Dar marele său moment avea să vină.
În 1971, Gene Hackman a devenit Popeye Doyle în „The French Connection” – un detectiv dur, necruțător, care își trăia meseria ca pe o bătălie zilnică. Filmul i-a adus Oscarul pentru cel mai bun actor și l-a transformat peste noapte într-o forță dominantă a cinematografiei americane. De acolo, drumul său nu a fost decât ascendent: „The Conversation”, „Superman”, „Mississippi Burning”, „Unforgiven”, „The Royal Tenenbaums” – fiecare rol a adăugat o nuanță nouă unui portret deja complex.
Nu a fost un star tipic. Nu a avut alura clasică de erou romantic, dar avea ceva mai important: autenticitate. Putea fi brutal, vulnerabil, imprevizibil – un actor care nu juca roluri, ci le trăia.
Două căsnicii, două vieţi diferite
În spatele acestui om dur și aparent inaccesibil, viața personală a fost mai complexă decât s-ar fi ghicit. În 1956, s-a căsătorit cu Faye Maltese, femeia care i-a fost alături în anii grei de început, când Hollywood-ul părea un vis imposibil. Împreună, au avut trei copii – Christopher, Elizabeth și Leslie. Dar faima vine adesea cu un preț. Pe măsură ce cariera sa lua avânt, relația s-a erodat, iar după aproape trei decenii de căsnicie, cei doi s-au despărțit în 1986.
Dar viața are întotdeauna un mod de a ne surprinde. După câțiva ani, Hackman și-a găsit din nou liniștea alături de Betsy Arakawa, o pianistă talentată și discretă. Cei doi s-au căsătorit în 1991, iar relația lor a fost una de echilibru și stabilitate, departe de luminile și capcanele Hollywood-ului. Spre deosebire de tumultul primei căsătorii, Betsy i-a oferit un refugiu liniștit, o oază de calm în care a putut să se dedice pasiunii sale pentru scris.
Scriitorul la final
În 2004, după mai bine de patru decenii de excelență, Gene Hackman s-a retras din lumina reflectoarelor. Fără scandaluri, fără un ultim mare rol menit să impresioneze. S-a retras la fel cum a trăit – discret, dar impunător. A început să scrie cărți, explorând un alt mod de a spune povești.
Astăzi, la fiecare revizionare a unui film în care a jucat, ne amintim de el nu doar ca de un actor, ci ca de o forță artistică rară. Gene Hackman nu a fost doar parte din cinematografie – a fost unul dintre pilonii ei. O prezență care nu avea nevoie de artificii pentru a convinge, un talent brut, pur, imposibil de uitat.
Foto Hepta