Permiteti-mi sa ma prezint. Numele meu este Valentin, datorita mie se sarbatoreste Valentine’s Day, insa foarte putini stiu cine am fost eu cu adevarat. Unii spun ca am fost un preot care casatorea cuplurile in secret, impotriva legii date de Imparatul Claudius al II-lea, care interzisese casatoria, iar altii – ca am fost martirizat pentru credinta, undeva prin anii 269-270 d.c.
Adevarul se construieste treptat
Cu toate acestea, un lucru este cert: am fost executat pentru credinta mea in Dumnezeu si in iubire. Am trait in Roma secolului al III-lea, cu mult, mult timp in urma. La acea vreme, Roma era condusa de un imparat pe nume Claudius, din cate ati dedus, care avea o armata imensa si abuza de putere, obligand astfel oamenii sa i se alature in razboaie. Totul a inceput cu revolta barbatilor care pur si simplu au refuzat sa lupte, intrucat nu au vrut sa-si paraseasca sotiile si familiile. De aceea, Claudius al II-lea a hotarat ca barbatii necasatoriti erau soldati mai buni decat cei cu neveste si familii si, drept urmare, a scos in afara legii casatoria pentru cei tineri. O decizie nebuneasca si total lipsita de inteles! El urmarea, astfel, sa faca din barbatii necasatoriti o adevarata pepiniera de potentiali soldati. Era atat de absurd si de crud! Nu stiu ce au decis ceilalti, insa eu cu siguranta nu aveam de gand sa sustin aceasta lege!
Apropo, ti-am spus ca am fost preot? Una dintre activitatile mele preferate era sa casatoresc cuplurile care se iubeau. Chiar si dupa ce Imparatul Claudius a dat acea lege cruda cu privire la interzicerea casatoriei, eu am continuat sa casatoresc oamenii – in secret, desigur. A fost intr-adevar destul de interesant. Imaginati-va o camera mica, la lumina lumanarilor, cu mirele, mireasa si cu mine.
Nedreptatea decretului emis m-a facut sa-l infrunt pe Claudius si sa continui sa oficializez casatoriile
Intr-o noapte, am auzit niste pasi care semanau celor ai soldatilor. A fost destul de infricosator! Slava Domnului ca era un tanar care dorea sa se casatoreasca. Totusi, in timpul ceremoniei, am fost prins de soldatii imparatului Claudius si am fost aruncat in inchisoare iar pedeapsa era moartea mea. Am incercat sa raman vesel. Si stii de ce?
Pentru ca nici in inchisoare lucrurile minunate nu au intarziat sa apara. Multi tineri au venit la inchisoare sa ma viziteze. Ei imi aruncau flori la fereastra, in semn de multumire ca i-am casatorit si ca le-am aratat adevarata cale spre iubire. In plus, tot aici am gasit si eu iubirea. In timp ce eram in inchisoare, m-am indragostit de o tanara care ma vizita seara de seara. Frumoasa fata era insasi fiica temnicerului si totusi ea a fost de acord sa ignoram legea data de imparat si sa mergem mai departe cu casatoriile in secret.
Inainte sa mor, i-am trimis fetei o scrisoare in care am semnat “From your Valentine”, in semn de prietenie si loialitate fata de ea si asa a inceput toata nebunia cu “Valentinul tau”, pe tot mapamondul.
Trebuie sa mentionez ca scrisoarea a fost conceputa in ziua in care am murit, 14 februarie, 269 d. Hr. Spre multumirea mea sufleteasca, si astazi se practica felicitarile si chiar cadourile, de Ziua Indragostitilor. Acum, in fiecare an in aceasta zi, oamenii isi amintesc de mine. Dar cel mai important, ei inca mai cred in dragoste si prietenie.
Si acum, ca stiu adevarata poveste, oamenii din lumea intreaga isi vor aminti cum Imparatul Claudius a incercat sa stea in calea iubirii si se vor amuza de ceea ce a vrut el sa faca – pentru ca vor sti INTOTDEAUNA ca dragostea nu poate fi invinsa! Cineva se va gasi intotdeauna sa lupte cu toti aceia care ne ingradesc libertatea de a iubi. Personal, cred ca viata fara iubire este nula… voi ce credeti?
Iubiti, sunteti iubiti la randul vostru… faceti cadouri de Valentine’s Day?
Text: Andreea Popescu