Nu avem intotdeauna curajul de a ne exprima adevaratele sentimente fata de persoana iubita. Devenim sfiosi si timizi atunci cand ne dam seama ca atitudinea noastra fata de o anumita persoana s-a schimbat. Credem ca acest lucru ne face vulnerabili, ca putem fi pusi in situatii neasteptate si stanjenitoare si de aceea ezitam de fiecare data cand simtim ca trebuie sa spunem «Te iubesc». Asa ca incercam din rasputeri sa comunicam aceasta idee; cu alte cuvinte spunem «Ai grija», «Abia astept sa te revad», «Mi-a fost dor de tine», «Nu conduce cu viteza» sau «Te-am visat».
Toate aceste expresii sunt cai mai mult sau mai putin formale de a spune «Te iubesc». O fraza mica, dar totusi foarte greu de rostit. «Esti o persoana foarte importanta pentru mine», «Ma intereseaza ce se intampla cu tine», «Nu vreau sa te va suparata/suparat», toate acestea inseamna «Te iubesc». Ne simtim uneori foarte ciudat. Singurul lucru pe care vrem sa il spunem si singurul lucru pe care trebuie sa il spunem este singurul lucru pe nu putem sa il rostim. Si asta din cauza ca sentimentele sunt asa de reale si nevoia de a le exprima este asa de puternica incat suntem tentati sa folosim cuvinte si semne care sa sugereze adevaratele noastre sentimente.
Te iubesc!
De multe ori, intelesul nu poate fi comunicat chiar deloc, cealalta persoana ajungand sa se simta neiubita si nedorita. De aceea cred ca trebuie sa ascultam de dragostea regasita in cuvintele pe care oamenii ni le spun. Uneori este necesar sa spunem clar ceea ce gandim, dar de cele mai multe ori si mai important este modul in care o facem. O insulta vesela, spusa cu zambetul pe buze poarta mai multa afectiune si dragoste decat niste sentimente nesincere. O imbratisare impulsiva spune «Te iubesc» chiar daca cuvintele ar putea spune ceva diferit. Orice expresie a ingrijorarii unei persoane pentru alta spune «Te iubesc». Uneori aceste cuvinte pot fi stangace, cateodata chiar crude. Cateodata trebuie sa cautam si sa ascultam cu foarte mare atentie ideea de dragoste pe care expresiile o contin.
Declaratii de iubire
Spunem «Te iubesc» in multe feluri – cand daruim un cadou de aniversare sau prin mici biletele, prin zambete sau cateodata cu lacrimi. Cateodata ne aratam dragostea prin pastrarea tacerii si evitarea rostirii cuvintelor, altadata vorbim tare chiar necontrolat. Cateodata ne exprimam dragostea prin impulsivitate. De multe ori trebuie sa ne aratam dragostea prin a ierta o persoana care nu a ascultat dragostea pe care am incercat sa o transmitem. Problema este ca nu ascultam dragostea pentru ca nu intelegem limbajul ei, cu care cealalta persoana incearca sa se faca inteleasa. O fata poate plange sau poate fi emotionata pentru a spune ceea ce vrea sa spuna, iar prietenul ei poate sa nu o inteleaga pentru ca se asteapta ca ea sa vorbeasca pe limba lui. Trebuie sa facem eforturi pentru a afla ceea ce simtim. O problema cotidiana este ca oamenii asculta foarte rar ceea ce transmit cei din jur. Auzim cuvintele dar nu vedem actiunile acompaniate de cuvinte sau de grimase. Sau oamenii asculta numai respingerea si neintelegerea. Ei nu vad ca dragostea este acolo la suprafata, chiar daca cuvintele sunt suparate, uneori.
Sunetul tacerii
Simon si Garfunkel au scris acel cantec de vanatoare «Sunetul tacerii» care spune: «Zece mii de oameni, poate mai multi. Oameni vorbind fara sa spuna nimic, oameni auzind fara sa asculte, oameni scriind cantece pe care vocile nu le-au impartasit niciodata, totul datorita faptului ca nimeni nu a indraznit sa deranjeze sunetul tacerii… » Este o imagine terifianta a lumii noastre moderne, o lume fara comunicare si fara dragoste. Trebuie sa ascultam dragostea care se regaseste in cei din jurul nostru. Daca vom asculta cu atentie vom descoperi ca suntem mult mai iubiti decat ne dam noi seama. Ascultati doar!