Nadine: Ma numesc NADINE, am 40 de ani, sunt om de afaceri, cum se spune. Am propria mea afacere. Imi merge bine, sunt divortata, am doi copii reusiti… Dar parca imi mai lipseste ceva ca sa pot fi fericita. Astept MAREA DRAGOSTE si parca am cam obosit sa o tot astept! Cu ceva timp in urma, una dintre angajatele mele m-a rugat sa-i ofer un serviciu cumnatului ei.
Am acceptat, bineinteles! Incerc intotdeauna sa le fiu de ajutor celor din jur si cum chiar aveam nevoie de cineva de incredere, am fost recunoscatoare. Andrei (caci asa se numeste noul meu angajat) este un tanar (de vreo30-35 de ani) robust, priceput, saritor, dar cam “neslefuit” pentru gustul meu de om care s-a nascut intr-o familie de intelectuali (medici, avocati). Pe nesimtite, intre mine si angajatul meu s-a nascut “o poveste” – ma feresc sa spun inca “de dragoste” pentru ca mi se pare totul foarte neasteptat si nu vreau sa gresesc in afirmatii. Cred ca mai degraba sunt cucerita de impetuozitatea trairilor tanarului meu partener. Ma iubeste cu atata… veneratie, adoratie, respect in acelasi timp, incat marturisesc ca sunt usor dezorientata! Nu am mai trait o astfel de iubire! Exista in privirea lui dorinta, intrebare, repros uneori (cand nu-i dau prea multa atentie)… Tot ce fac este sa ma las dusa de val. Sa traiesc ceva ce nu am mai trait si nu credeam ca se poate trai. Ma urmareste in fiecare clipa cand este in preajma mea cu privirea lui care parca ma arde. Nu stiu ce sa fac! Nu stiu cat de mult ma pot increde intr-o astfel de dragoste! Nu stiu daca e corect din partea mea sa traiesc o asa iubire, tinand cont de faptul ca Andrei e insurat si are si un copil de varsta fiilor mei. Pe de alta parte, imi dau seama ca suntem si foarte diferiti. Am trait in medii diferite, avem o educatie foarte diferita! Uneori, mi-e greu sa comunic cu el. Are atatea lacune… Nu prea avem ce discuta odata amorul nostru patimas consumat… Si totusi, cand ne intalnim, pentru cateva clipe suntem doi oameni egoisti in dragostea lor, care vor sa ia totul de la viata! Credeti ca gresesc? Credeti ca nu se cade sa-i fur vietii astfel de clipe?
Cezara Dafinescu: Draga Nadine, m-a impresionat scrisoarea ta plina de sinceritate. Am sa-ti raspund, la randul meu, cu sinceritate. Nu te condamn pentru faptul ca doresti sa iubesti si sa fii iubita! Nu te condamn ca ai legatura asta, chiar daca Andrei e insurat si cu probleme familiare. Cine nu si-ar dori o clipa de “nemurire”? Caci fiecare clipa in care te contopesti cu persoana iubita e o clipa de nemurire! Faptul ca traiesti asemenea poveste inseamna ca Dumnezeu accepta sa o traiesti. Eu te sfatuiesc sa traiesti clipa. Sa razi, sa iubesti. Cineva spunea: “Ziua cu adevarat pierduta este cea in care nu ai iubit si nu ai ras”. Sunt clipe care nu se mai intorc. Este de o mie de ori mai bine sa incerci decat sa nu o faci. Viata e prea scurta ca sa pierzi timpul judecandu-te si acuzandu-te. Tot ce conteaza cu adevarat la final este ca ai iubit. Tu iubeste si fii fericita… Lasa timpul sa decida. Pentru ca oricat de buna sau rea ar fi o situatie, ea se va schimba. Nu uita: “In viata, exista lucruri ireversibile: cuvantul rostit, timpul pierdut si ocazia ratata”. Nu incerca sa gasesti in relatia asta a ta adevarul! Oscar Wilde spunea: “Adevarul pur si simplu este rareori pur si niciodata simplu!” Iar Aristotel spunea: “Fericirea depinde de noi insine”. Asa incat, draga mea, “CARPE DIEM “.
Indrazneste si tu sa ii scrii Cezarei Dafinescu despre problemele care te preocupa! Are raspunsuri minunate, presarate cu un strop de optimism, zambete sincere si toata bunavointa din lume. O parere obiectiva asupra problemei care te macina, comunicata intr-o maniera remarcabila, de catre un om de o asemenea valoare, te poate scoate din impas. Scrie-ne pe adresa [email protected] si noi vom avea grija sa iti primesti raspunsul de la Cezara Dafinescu. Declarata de-a lungul timpului una dintre cele mai frumoase si mai talentate actrite ale Romaniei, noi adaugam ca este si o femeie de o intelepciune cum rar mai gasesti.