Febra fânului se mai numește și rinită alergică, fiind vorba de o formă de alergie foarte răspândită, a cărei incidență a crescut tot mai mult în ultimii ani. Deși mulți ar fi tentați să creadă că e vorba de o alergie cauzată de fân, febra fânului este mai mult de atât, sub aceeași denumite intrând și o serie de alte alergii cu diferiți factori declanșatori.
De asemenea, deși denumirea alternativă de rinită alergică poate da de înțeles că este vorba de o afecțiune cu manifestări la nivelul nasului, febra fânului generează deseori și simptome la nivelul ochilor, feței buzelor și faringelui.
În cele ce urmează vă vom explica totul despre cum apare febra fânului, care sunt simptomele caracteristice și cum poate fi tratată și prevenită această afecțiune.
Ce este febra fânului
Febra fânului a devenit în ultimii 25-30 de ani cea mai frecventă formă de alergie, favorizată de schimbările climatice, poluarea în creștere și stilul de viață care favorizează expunerea la alergeni. Așadar, febra fânului este un tip de alergie cauzată de diferite particule microscopice prezente în aer, care sunt aspirate în căile respiratorii pe nas sau pe gură. În contact cu mucoasele care protejează intrarea în căile respiratorii, aceste particule determină o reacție anormală a sistemului imunitar, manifestată prin simptomele specifice asociate cu febra fânului.
Aceasta este considerată o alergie sezonieră care apare preponderent primăvara odată cu înflorirea vegetației, dat fiind faptul că polenul plantelor este un important element alergen. Febra fânului are o incidență ridicată și în sezonul cald dar și la începutul toamnei, însă nu este exclus ca reacțiile alergice să se declanșeze și în perioada iernii, în funcție de alergenii care le cauzează. Aceasta pentru că fiecare persoană care suferă de febra fânului este sensibilă la anumiți alergeni care pot fi mai mult sau mai puțin prezenți în aer, atât la exterior – în aer liber – cât și la interior.
Mecanismele care declanșează febra fânului și cauzele lor
Ca orice alergie, febra fânului este o reacție anormală și exagerată a sistemului imunitar, care percepe în mod eronat anumite substanțe inofensive ca fiind agenți patogeni. În momentul în care organismul intră în contact cu aceste substanțe numite alergeni se declanșează mecanismul de apărare. În cadrul acestui proces, celulele imunitare produc histamină, care este o substanță cu rol de semnalizare și mediere a procesului imun.
Rolul acesteia este unul benefic, însă în cazul alergiilor determină reacții exagerate, materializate în simptome neplăcute pe care le vom prezenta într-un capitol ulterior.
Febra fânului este cauzată de alergenii din aer, care sunt inhalați prin respirație și ajung în căile respiratorii. În general, căile nazale sunt principala poartă de intrare pentru alergeni care cauzează febra fânului însă aceștia pot pătrunde în organism și prin cavitatea bucală.
În ceea ce privește factorii declanșatori pentru febra fânului, cel mai frecvent este polenul plantelor, care a și inspirat această denumire alternativă dată rinitei alergice. Polenul este prezent în atmosferă de primăvara până toamna și cauzează cele mai multe reacții alergice, însă febra fânului poate fi declanșată și de particulele de praf, de acarieni, sporii de mucegai, părul din blana animalelor sau diferite substanțe chimice din compoziția parfumurilor, a soluțiilor de curățare, a fumului de țigară, lacurilor, vopselelor și altor soluții industriale.
Așa cum spuneam, cele mai multe cazuri de febra fânului apar primăvara și la finalul sezonului cald, când crește concentrația de polen din aer, însă persoanele care sunt sensibile și la alți alergeni pot dezvolta reacții adverse tot timpul anului, ori de câte ori intră în contact cu substanțele respective.
De câte tipuri poate fi febra fânului
Există trei criterii de care se ține cont pentru a evalua febra fânului, iar acestea sunt durata simptomelor, gravitatea acestora și periodicitatea apariției. Pentru fiecare criteriu există două categorii specifice după cum urmează:
- În funcție de durată, febra fânului poate fi intermitentă – dacă durează mai puțin de patru zile pe săptămână și se manifestă în interval de cel mult patru săptămâni – și persistentă, dacă simptomele sunt prezente mai mult de patru zile pe săptămână și se manifestă mai mult de patru săptămâni.
- Dacă se ia în considerare gravitatea simptomelor, febra fânului poate avea forme ușoare, moderate și cronice. În acest din urmă caz, reacțiile alergice ajung să afecteze calitatea somnului și să perturbe semnificativ activitățile zilnice.
- După criteriul periodicității, febra fânului poate fi sezonieră sau longevivă, pe o perioadă mai lungă de timp. În primul caz, reacțiile alergice apar preponderent primăvara și toamna, fiind cauzate de polen, iar în cel de-al doilea pot apărea oricând în timpul anului, având drept principale cauze praful, sporii de mucegai și părul animalelor.
Cum se manifestă febra fânului
Simptomele asociate cu febra fânului diferă ca intensitate și mod de manifestare de la un caz la altul, totodată putând exista diferențe între două sau mai multe episoade alergice în cazul aceleiași persoane. O caracteristică generală este reacția inflamatorie la nivelul căilor respiratorii, care apare la scurt timp după contactul cu alergenii, determinând dilatarea vaselor sanguine și o secreție abundentă a mucoasei nazale.
Astfel rinoreea – manifestată prin secreții nazale apoase și abundente – este un simptom comun, însoțită deseori de strănut, tuse, congestie nazală (nas înfundat) și mâncărimi la nivelul nasului, ochilor și pielii.
Acumularea de mucus în căile nazale duce deseori la îngreunarea respirației, generând o senzație persistentă de disconfort și o stare generală de rău sau cel puțin de indispoziție.
Lăcrimarea excesivă este un alt simptom asociat frecvent cu febra fânului, la fel și durerea de cap sau la nivelul sinusurilor.
Alte posibile simptome sunt tulburările de somn, oboseala persistentă, dispariția mirosului pe fondul congestiei nazale, apariția cearcănelor și a unor leziuni la nivelul nasului sau buzei superioare, din cauza secreției abundente de mucus.
De asemenea, febra fânului poate fi asociată și cu afecțiuni precum sinuzita, conjunctivita sau astmul bronșic.
Metode de tratament pentru febra fânului
Până la momentul actual încă nu a fost descoperit un tratament care să vindece febra fânului, singurele soluții terapeutice având scopul de a ameliora cât mai mult simptomele descrise mai sus și a reduce disconfortul pe care acestea îl generează.
Cel mai des utilizate în acest sens sunt antihistaminicele, care acționează prin blocarea receptorilor de histamină de la nivelul celulelor. Astfel, histamina eliberată în urma contactului cu alergenii nu mai are același efect asupra celulelor, prevenindu-se astfel procesul inflamator și toate celelalte consecințe ale acestuia. Se administrează sub formă de pastile, picături sau sprayuri nazale.
De asemenea, decongestionantele nazale administrate sub formă de picături, sprayuri nazale sau siropuri reduc procesul inflamator și secrețiile de la nivelul mucoasei nazale, contribuind la ameliorarea simptomelor.
În cazul în care tratamentele enumerate mai devreme nu au efect mai există varianta administrării de corticosteroizi pe cale nazală, care au efect antiinflamator, însă totodată pot cauza reacții adverse precum durerile de cap, iritarea mucoasei nazale sau epistaxisul (sângerare nazală).
O metodă mai nouă de tratament este imunoterapia, ce presupune obișnuirea organismului cu alergenii care provoacă reacțiile neplăcute. În acest scop, pacientului i se administrează doze mici de alergen care cresc progresiv, făcând astfel ca organismul să dezvolte treptat imunitate și să tolereze din ce în ce mai bine substanțele respective.
Foarte importantă pentru evitarea reacțiilor alergice specifice febrei fânului este evitarea pe cât posibil a substanțelor care le cauzează. Pentru aceasta se recomandă purtarea unei măști de protecție și a ochelarilor de soare în perioada de circulație intensă a polenului și aerisirea camerelor dimineața și seara, când aerul este mai curat.
În restul zilei, ușile și ferestrele e bine să rămână închise, suprafețele curățate frecvent cu un mop sau o cârpă umedă iar pentru evitarea apariției mucegaiului se recomandă folosirea unui dezumidificator de cameră. De asemenea, hainele spălate nu trebuie lăsate la uscat în aer liber, iar cele de stradă trebuire păstrate într-un dulap separat și curățate după fiecare purtare.
Aquamare Spray cu apă de mare izotonică în caz de febra fânului
Mucoasa uscată și nasul congestionat sunt o problemă comună atât la copii, cât și la adulți. Dificultățile de respirație, ce pot fi cauzate de răceli, alergii, precum febra fânului, statul în camere cu aer condiționat sau încălzit devin și mai deranjante în timpul somnului și în timpul meselor. Pentru a ține la distanță acest disconfort, trebuie să luăm măsuri din timp.
Assista Aquamare Spray cu apă de mare izotonică este o soluție naturală, destinată hidratării mucoasei nazale, și fluidificării secrețiilor nazale la bebeluși, copii și adulți, inclusiv în caz de febra fânului.
Poate fi utilizată pentru congestia nazală cauzată de răceală, de febra fânului, și de un mediu uscat. Sarea conținută în apa de mare reduce densitatea secreției dense, oferind confort și o senzație de ușurare membranelor mucoase uscate și problemelor de respirație cauzate de secreția densă, care rămâne în interiorul nasului.
Totodată, curățarea nazală protejează membrana mucoasă de influențele externe și ajută la asigurarea funcției de respirație a nasului. Assista Aquamare Spray cu apă de mare izotonică este un dispozitiv medical universal pentru decongestionarea și curățarea nazală zilnică, hidratarea membranelor mucoase în caz de răceală, febra fânului și sinuzită. Produsul pe bază de apă de mare se poate achiziționa din farmaciile Catena și online de pe springfarma.com
autor: Cătălin Tânțăreanu
foto: shutterstock