Inca de la debutul primaverii, auzim de febra de fan. Ignorand numele, trebuie sa stim ca nu avem de-a face insa cu o febra si nici nu exista o legatura absoluta cu fanul. Ceea ce desemneaza febra de fan este de fapt rinita alergica sezoniera. Simptomele se pot prelungi uneori pana in octombrie daca sensibilitatea pacientului este la polenul de ierburi.
Febra de fan este cel mai des provocata de polen. Exista insa si alti factori, cum ar fi poluarea de interior si exterior, starea psihica, virozele respiratorii (in principal cele aparute in primii ani de viata) care nu trebuie ignorati in istoricul medical al unui pacient. Cel mai puternic alergen este polenul, urmat de acarieni, de parul animalelor si de sporii ciupercilor. Exista oamnei care nu au astfel de sensibilitati, iar prin urmare aceste particule nu ii afecteaza.
Manifestarile febrei de fan
Ajunsi la nivelul cailor respiratorii, alergenii, aproximativ 40 de tipuri de polen, provoaca iritatii ale nasului, ochilor si bronhiilor. Aceste reactii alergice isi fac simtite prezenta cu precadere primavara cand polenul plantelor inflorite este propagat prin intermediul curentilor de aer pe distante de zeci de kilometri. Mucoasa nazala umeda, faringele, laringele si traheea, opresc particulele fine de polen, si avand dimensiuni prea mari, acestea nu pot trece mai departe, in bronhii sau in plamani. Senzatiile neplacute de furnicaturi, mancarimi, stranuturi repetate, secretii nazale abundente apar initial la nivelul nasului. Apoi, apar usturimile gatului, lacrimarea necontrolata a ochilor insotita de inrosirea si senzatia de intepaturi constante. Uneori apare si tusea seaca, senzatia de sufocare si chiar greutate in respiratie. Mai rar, cei foarte sensibili pot suferi crize de astm bronsic.
Febra de fan (polinoza, in termeni medicali) afecteaza aproximativ 5% dintre romani. Apare de obicei la 25-28 de ani si se amelioreaza dupa 35-40 de ani, pentru a disparea in jurul varstei de 50 de ani.
Cum ne tratam?
Cel care sufera frecvent de astfel de neplaceri poate apela la o serie de vaccinuri care urmaresc o mai buna imunizare a organismului. Pentru aceasta, medicul alergolog trebuie sa identifice corect alergenul care declanseaza aceste stari. Astfel, prin inocularea unor doze din ce in ce mai mari de alergen modificat in laborator, organismul isi creste toleranta si incepe sa produca singur anticorpi. Acest tratament nu se recomanda decat in cazurile grave, care dureaza in istoricul personal al pacientului de mult timp. Pentru cazurile usoare se recomanda antihistaminicele orale care nu dau somnolenta si medicamentele administrate local, care atenueaza simptomele, in general picaturi pentru nas sau ochi.
Infuzia din frunze uscate de urzici (una – doua lingurite la 200 ml apa), consumata in doua cani pe zi, are un efect rapid, dar de scurta durata in ameliorarea congestiei nazale si a stranutului. Productia de histamina poate fi scazuta cu doua trei cani de ceai din frunze uscate de patrunjel.
Retineti!
• Cea mai mare concentratie de polen in aer este dimineata. La munte, la o altitudine de peste 200 de metri sau dupa o ploaie indelungata, concentratia de polen din aer scade in mod simtitor.
• Copiii nascuti in martie sau aprilie, din parinti care sufera de aceasta afectiune, risca sa prezinte de timpuriu o sensibilizare la polen. Alergiile pot fi ereditare.
• Nu ignora primele semne de alergie, altfel risti sa suferi un soc anafilactic, mai ales dupa un efort fizic indelungat: jogging sau plimbare cu bicicleta.
• Este bine sa stai in casa in zilele uscate, calde si vantoase.
• Tutunul este un factor puternic poluant ce creste riscul de alergie.
• Daca iti plac iesirile in natura poti alege in acest sezon litoralul, muntele sau zonele unde sunt paduri de foioase (fag, stejar etc.) aceste zone avand valoare de filtru pentru polen.
• Alege un regim alimentar bogat in cobalt si mangan: cereale, legume si fructe seci, peste, soia, ciuperci, usturoi, ceapa, ridichi.
Consultant: Dr. Maria Deleanu,
Medic Medicina de Familie