De parca existenta n-ar fi si asa destul de complicata, de vreo doua saptamani mai am o problema: pustoaica mea, de nici 10 ani, a inceput sa aiba opinii si preferinte vestimentare.
Are pareri legate de combinarea articolelor vestimentare, de culori, de ce se poarta si ce nu si… colac peste pupaza, mi-a spus ca ar vrea ca din banii de alocatie sa-si ia o pereche de pantofi care sunt extrem de la moda.
Apropo, credea ca alocatia de stat pentru copii este de 40 de lei pe zi si isi facuse socoteala cam cate perechi poate sa-si cumpere intr-o luna. Ba mai mult, ajunsese la concluzia ca ar putea sa-mi cumpere si mie ceva.
Dupa ce am lamurit problema legata de darnicia statului in ceea ce priveste cresterea copiilor, am reluat discutia legata de pantofi si alte “must-uri” vestimentare.
Am incercat, cu tact si rabdare, sa-i explic ca la scoala poate sa poarte un anume gen de haine si de pantofi, la joaca un alt gen, atunci cand merge la cinematograf sau la o aniversare un cu totul alt fel de haine, ca bunul gust este o prioritate si ca orice domnisoara ar trebui sa-si creeze un stil propriu, ca nu tot ce este la moda se potriveste pentru toata lumea.
Dupa ce mi-am racit gura vreo doua ore, concluzia ei a fost: mama, tie iti plac lucrurile prea simple. Nu tu o paieta, nu tu un sclipici…
Mi-am mascat cu greu un zambet, dar si disperarea si am reluat discutiile.
Nu cu mai mult folos.
Mi-am dat seama ca vremurile linistite, in care vorbeam de Alba ca Zapada, Scufita Rosie si Cenusareasa, s-au cam dus.
Fashion este cuvantul de ordine.
Text: Alina Niculescu