„Am incercat mereu sa fiu un bun profesionist si, in acelasi timp, sa raman eu insami, asumandu-mi feminitatea”
Excelenta Sa a acceptat cu drag sa vorbeasca despre comunitatea romaneasca din Suedia, care e „cea mai numeroasa din spatiul nordic si scandinav”, despre pasiunea pentru decorantiuni interioare, despre cei dragi de acasa, dar le-a dat si un sfat cititoarelor revistei TONICA: ”sa-si implineasca visele si aspiratiile, oricare ar fi piedicile pe care le intampina si, in acelasi timp, sa nu uite sa-si cultive feminitatea si frumusetea!”
„Usi deschise, inimi deschise”
TONICA: Ce asteptari pot avea romanii din Suedia de la institutia Ambasadei de la Stockholm?
Victoria Popescu: Incercam sa venim cu solicitudine in intampinarea nevoilor lor, sa le oferim caldura „teritoriului romanesc” pe care ambasada il reprezinta si sa-i ajutam sa-si pastreze traditiile si identitatea romaneasca. Noul statut european al Romaniei se rasfrange pozitiv si asupra romanilor din Suedia, prin identitatea comuna de cetateni europeni si satisfactia ca tara in care s-au nascut impartaseste aceleasi valori si principii democratice cu cea in care s-au stabilit. Tot mai multi membri ai comunitatii romanesti sunt interesati sa-si redobandeasca cetatenia romana si sa-si invete copiii nascuti in Suedia propria lor limba materna. Ne preocupam de permanenta imbunatatire si diversificare a serviciilor consulare pe care le ofera ambasada. Pe de alta parte, din ce in ce mai multi romani participa la evenimentele culturale pe care le gazduim in formatul „usi deschise, inimi deschise”, cand imbinam degustarea unor produse culinare si bauturi romanesti cu vernisarea unor expozitii, prezentari si vizionari de filme relevante pentru istoria si cultura romaneasca. In plus, contribuim la realizarea unor proiecte comune cu reprezentanti ai comunitatii romanesti pentru promovarea imaginii Romaniei si evidentierea punctelor de confluenta dintre cele doua spatii.
Femeia din Romania versus femeia din Suedia
TONICA: Ati fost presedinte al Comitetului Consultativ al UNIFEM (Fondul ONU pentru Promovarea Femeilor), de asemenea, expert ales, CEDAW (Comitetul pentru Eliminarea Discriminarii fata de Femei). In acest context, ati putea face o paralela intre femeia din Romania si femeia din Suedia?
Victoria Popescu: Femeile din Romania sunt la fel de talentate, educate si motivate ca si cele din Suedia. Si la nivel de principii, legile noastre sunt comparabile, consacrand egalitatea de oportunitati si necesitatea sanctionarii tuturor formelor de discriminare. Diferentele, in avantajul evident al femeilor din Suedia in raport cu cele din Romania, apar in aplicarea concreta a acestor standarde ale egalitatii, institutional si in viata de zi cu zi. Astfel, in timp ce in societatea suedeza paritatea intre femei si barbati la nivelul executivului si parlamentului, precum si asumarea egala a sarcinilor in familie, pentru a da numai cateva exemple, sunt deja o realitate, la noi acestea sunt inca aspiratii.
TONICA: Aveti o vasta experienta manageriala, care sunt principalele calitati pe care ar trebui sa le aiba un manager si de ce?
Victoria Popescu: Din propria mea experienta, de cariera profesionala construita pas cu pas, prin multa munca si dedicare, eficienta si autoritatea unui manager trebuie sa se bazeze in primul rand pe competenta, pe o buna cunoastere a domeniului pe care il gestioneaza si o buna colaborare cu echipa sa. Pe de alta parte, trebuie sa aiba propria viziune despre ceea ce vrea sa infaptuiasca si sa-si poata mobiliza colaboratorii in sensul dorit, punandu-le, totodata, in valoare propriile lor calitati. Receptivitatea la nou, la tehnicile informationale si capacitatea de a se adapta la schimbari, precum si aceea de a lua decizii fac, de asemenea, parte din profilul unui bun manager.
TONICA: Ca femeie-manager, considerati ca ati intampinat mai multe greutati decat un manager barbat sau din contra, ati avut mai multe avantaje?
Victoria Popescu: In activitatea mea profesionala nu m-am confruntat cu piedici si nici nu am avut beneficii importante decurgand din simplul meu statut de femeie. Am incercat mereu sa fiu un bun profesionist si, in acelasi timp, sa raman eu insami, asumandu-mi feminitatea.
TONICA: Din experientele anterioare, am observat ca exista o intrebare care aduce cel putin zambetul pe buzele intervievatilor si care trezeste multe amintiri, si anume: ”daca nu ati fi … atunci ce altceva ati fi facut?”. Tocmai de aceea, urmatoarea intrebare este: Daca nu ati fi ambasador, ce altceva v-ar fi placut sa faceti?
Victoria Popescu: Pentru mine, a fi ambasador este un moment de implinire fireasca a unei cariere diplomatice de aproape 19 ani. Profesia de diplomat la care am putut avea acces numai dupa Revolutie imi ofera multe satisfactii si imi solicita mult efort si responsabilitate. Daca nu as fi imbratisat aceasta cariera, cred ca as fi putut fi un bun profesor de limbi straine sau, poate mi-as fi exercitat, in cadrul unui ONG, pasiunea pentru domeniul drepturilor omului.
TONICA: … si despre pasiuni se discuta
Victoria Popescu: O minunata relaxare imi ofera plimbarile in Stockholm care, prin magia luminii, arhitectura clasica atent conservata de edili si combinatia fascinanta de pamant si apa, isi merita pe deplin renumele de „Venetia Nordului”. Beneficiez, de asemenea, de viata culturala bogata a capitalei suedeze, mergand cu regularitate la concerte si spectacole de opera si balet. Decoratiunile interioare sunt un alt domeniu care ma intereseaza in mod special si acest hobby m-a ajutat in eforturile de reamenajare si redecorare a ambasadei.
Cei dragi mereu alaturi
TONICA: Pe langa functia de ambasador, aveti si „functia” de… mama! Reusiti sa impacati viata profesionala cu cea de familie?
Victoria Popescu: Familia este deosebit de importanta pentru mine. Am doua fiice minunate, de care sunt foarte atasata si care imi ofera numai motive de mandrie materna. Lucreaza amandoua in sectorul privat, in domeniul fiscal si respectiv al consultantei juridice. Sunt frumoase si sensibile, le pasioneaza calatoriile si arta. Atat fiicele, cat si sotul meu au fost mereu alaturi de mine si m-au incurajat sa perseverez in optiunile mele profesionale, chiar daca acest lucru a insemnat uneori sa fiu departe de casa si familie. Absenta celor dragi, ramasi acasa, este principalul cost al statutului meu de ambasador. Nu este simplu nici pentru mine si nici pentru ei sa comunicam o perioada mai indelungata doar prin telefon sau e-mail.
TONICA: Planuri de viitor?
Victoria Popescu: Dupa incheierea misiunii de ambasador in Suedia imi voi continua, cu aceeasi pasiune si entuziasm, activitatea diplomatica in cadrul Ministerului Afacerilor Externe si in calitate de expert ales al Comitetului ONU pentru Eliminarea Discriminarii fata de Femei (CEDAW). In plus, simt nevoia sa-mi pun familia pe primul plan, sa ma ocup mai mult de cei dragi si sa petrec mai mult timp cu fiecare in parte.
Text: Inga Stoian