Fiecare dintre noi are tendinta sa exagereze. Fie ca e vorba despre nimicuri pe care le auzim si exageram putin atunci cand le povestim mai departe, fie ca e vorba de atitudini care ne deranjeaza si pe care avem tendinta de a le amplifica pana la adevarate dezastre, fie ca e vorba de situatii dificile in care ne aflam si pe care le vedem ca fiind sfarsitul lumii. Dar cel mai adesea avem tendinta sa ne exageram nefericirea sau ceea ce percepem noi ca fiind o adevarata nenorocire.
Atunci cand suntem in pase proaste sau de-a dreptul nefericiti, nimeni in lume nu a fost, nu este si nu va fi vreodata mai nefericit si mai amarat ca noi. Problema noastra este cea mai grava si dramatica problema de pe glob, pe care nimeni nu este capabil sa o vada si sa o inteleaga, Nimeni in afara de noi. Parca tinem cu dinti ca nefericirea noastra si fie cea mai cea.
Ca ne exageram nefericirile, chiar daca ele sunt pana la urma, probleme ale existentei de zi cu zi, este, pana la urma, treaba fiecaruia dintre noi. Daca noi dorim la un moment dat sa ne simtim cei mai napastuiti oameni de pe pamant, este iarasi, decizia noastra.
Insa, de obicei, nu ne oprim aici. Odata cu exagerarea propriei nefericiri, vine si exagerarea fericirii celorlalti.
Atunci cand noi ne simtim mizerabil, ni se pare ca toata lumea in jurul nostrum jubileaza. Tuturor le merge din plin, numai noua, nu. Viata tuturor este in nuante de roz, numai noi ne zbatem in griuri pacloase si fara perspectiva.
Chiar daca nu ne ajuta cu absolut nimic, ba dimpotriva, avem tendinta sa ne exageram problemele.
Aborbarea corecta este exact la capatul opus. Priviti-va problemele cu optimism. Toti avem in viata perioade mai bune sau mai proaste. Nu detiniti recordul la nefericire.
Text: Alina Niculescu