Enurezisul reprezinta pierderea involuntara de urina la copii, la o varsta la care majoritatea se pot abtine pana ajung la toaleta. Cu alte cuvinte, este problema copiilor care „fac pipi pe ei”. Varsta la care apare este de cinci ani pentru fete si sase ani pentru baieti.
Enurezisul poate fi:
– diurn: urinari involuntare in timpul orelor de veghe;
– nocturn: urineaza noaptea, in timpul somnului in pat;
– primar: copilul cu lipsa de control a urinarii pe o perioada extinsa de timp (3-6 luni);
– secundar: revenirea urinarii involuntare dupa o perioada extinsa de continenta urinara.
Conteaza varsta copilului?
Enurezisul nocturn este mai raspandit, reprezentand 25% din cazuri, pe cand cel diurn doar 5%. In unele familii afectiunea este mostenita genetic, baietii fiind mai afectati decat fetele.
Semne si simptome:
– urinare involuntara in timpul somnului;
– urinari frecvente si disurie (durere la urinare) in cazul enurezisului diurn;
– tulburari de comportament la unii copii care pot fi retrasi sau agresivi.
In cadrul diagnosticului este importanta varsta copilului, daca incontinenta este primara sau secundara, nocturna sau diurna si tipul de incontinenta (intermitent sau continuu).
De ce?
O cauza este mostenirea genetica, deoarece in 70% din cazuri unul dintre parinti a avut enurezis. O alta cauza ar fi legata de dereglarea ciclului somn-veghe si de tulburarile de somn, asociindu-se uneori cu noctambulismul si cosmarurile. Si tulburarile hormonale ar putea fi o cauza. Infectiile urinare, tulburarile de inervatie a vezicii urinare, diabetul sau retentia de materii fecale datorita constipatiei sunt de asemenea incriminate. Rar pot fi depistate malformatii ale maduvei spinarii. Enurezisul secundar sau cel diurn poate fi dat de infectie urinara sau incapacitatea de concentrare a urinei din cauza insuficientei de hormon antidiuretic. La examenul medical se cauta o serie de date cum ar fi: antecedentele de enurezis la unul din parinti, tipul de enurezis, stresurile psihologice ale copilului si obiceiurile urinare ale acestuia. Datele de laborator sunt importante si includ o analiza a urinii si o urocultura pentru a determina eventuala infectie urinara. Ca investigatii suplimentare se mai pot face examen ecografic al rinichilor, urografie endovenoasa sau radiografia spinala.
Cum se trateaza?
Tratamentul include in primul rand modificarea obiceiurilor urinare ale copilului. Acesta va face exercitii cautand sa se abtina cat mai mult de la urinat pentru a-si intari sfincterele si a-si mari capacitatea vezicii. Este util ca parintii sa-l trezeasca de cateva ori in timpul noptii pentru a-l pune sa urineze. O alta masura utila, ca un exercitiu de facut ziua este de a tine cat mai mult urina, apoi in timpul urinarii sa se intrerupa jetul de cateva ori. Se va evita ingestia de lichide cu doua ore inainte de somnul nocturn. Nu se recomanda folosirea unui asternut prea moale. Copilul va fi incurajat pentru a-si asuma responsabilitatea problemei pe care o are si i se va explica de ce trebuie sa fie trezit noaptea pentru urinare (sa nu fie trezit fortat). Deosebit de utila este lauda adresata copilului pentru noptile cand nu a urinat in pat. In nici un caz nu se va pedepsi copilul si se va vorbi cu el fara a-l stresa. Exista si tratament medicamentos, dar pot apare o serie de probleme. Se folosesc antidepresivele triciclice, insa exista o rata mare de reluare a enurezisului la intreruperea tratamentului. De aceea consider ca tratamentul homeopat este mult mai indicat.
Ce recomanda homeopatul?
Medicul homeopat ii va da copilului un tratament corespunzator caracterului sau emotional. Spre exemplificare, copilului agitat, care face pipi foarte des in timpul zilei la cea mai mica excitare i se va da remediul Staphysagria. Copilului cu frica de intuneric si cu cosmaruri i se va da remediul Stramonium, iar unui copil emotiv, cu probleme de crestere i se va da Pulsatilla. Numai medicul homeopat poate stabili remediul si schema de tratament. Remediul poate fi repetat de mai multe ori in timpul zilei sau poate fi luat in priza unica zilnica, saptamanala sau lunara. Cu cat tratamentul homeopat este prescris mai precoce, cu atat durata tratamentului va fi mai scurta. Homeopatia este lipsita de efecte secundare. Daca exista copii ce urmeaza in paralel si un tratament alopat si parintii nu vor sa renunte la acesta, homeopatia poate fi aleasa ca un tratament complementar, deoarece remediul homeopatic nu este incompatibil cu alte medicamente. Esentiala este obtinerea de rezultate. Este nevoie insa de multa rabdare din partea tuturor, pentru ca aceasta afectiune sa nu duca in timp la consecinte psihologice de tipul complexului de inferioritate.
Retineti!
Prognosticul enurezisului este unul bun, mai ales daca sunt inlaturate si conditiile asociate: stresul emotional, constipatia, parazitozele intestinale, problemele psiho-sociale.