Enurezis este forma de incontinență urinară la copii cu vârste de peste 5 ani. Statisticile arată că este întâlnit la aproximativ 15-20 % dintre copiii cu vârste de 5 ani și 10% dintre copiii cu vârsta de 6 ani.
Îți venim în sprijin și, îți spunem cum poți urmări această situație dacă ai copii care udă noaptea patul, dar mai ales ce poți face.
Enurezis – ce este cum se manifestă?
Enurezisul este întâlnit la copii mai mari de 5-6 ani și, mai este cunoscut sub denumirea de “umezire a patului”. Enurezis este un comportament care poate fi intenționat sau nu. Mai exact, enurezis presupune pierderea urinară din cauză că nu există control asupra vezicii urinare. În mod cert în cazul unui copil cu vârsta de sub 3 ani nu putem vorbi de un astfel de control, dar dacă copilul este mai mare de 5 ani și nu dobândește controlul sfincterului atunci putem vorbi despre enurezis. Exista doua tipuri și anume:
1. Enurezis nocturn
Este cel mai des întâlnit, se referă la umezirea patului pe timp de noapte. Acest tip de enurezis este la rândul său împărțit în:
- enurezis primar: are loc atunci când copilul nu și-a dezvoltat controlul asupra vezicii urinare iar pe timpul nopții se întâmplă să umezească patul.
- enurezis secundar: are loc atunci când umezirea patului se petrece noaptea deși copilul are control asupra vezicii urinare de cel puțin șase luni.
2. Enurezis diurn
Incontinența urinară se manifestă pe timpul zilei iar un copil poate avea enurezis de un tip sau ambele.
Enurezis – cauze și factori de risc
Există o serie de cauze posibile pentru care apare enurezis la copii și, le vom lua pe rand.
Enurezisul nocturn primar are drept cauze:
- copilul dobândește întârziat controlul vezicii urinare,
- vezica urinară este mai mică și se contractă des fiind iritabilă,
- copilul are probleme emoționale sau nivel scăzut în vasopresină (hormon antidiuretic).
Enurezisul nocturn secundar are ca și cauze:
- infecții urinare,
- paraziți intestinali,
- malformații uretero-vezicale care vin cu tulburări renale și iritabilitate asupra vezicii,
- afecțiuni medicale care cresc fluxul sanguin precum: diabet, insuficiență renală, convulsii sau anemie cu celule în seceră.
- presiune asupra vezicii urinare de rect sau colonul sigmoid în caz de constipație.
Cauze pentru enurezis diurn:
- Iritarea vezicii urinare,
- Constipația,
- Volumul vezicii prea mic,
- Slăbiciunea mușchilor vezicii,
- Refluxul uretrovaginal la fetițele care urinează cu picioarele foarte apropiate căci este poziție incorectă,
- Malformații,
- Amânarea mersului la toaleta pentru a goli vezica.
Factori de risc pentru enurezis la copii
În cazul băieților, enurezisul nocturn este de două ori mai des întâlnit decât în cazul fetițelor iar printre factorii de risc, părinții trebuie să urmărească:
- Stresul și anxietatea copilului: poate fi vorba despre orice, de schimbarea școlii, dormitul în alt pat sau chiar venirea pe lume a unui frățior.
- Istoricul familial, poate exista riscul dacă unul dintre părinți a avut enurezis.
Posibile complicații în problema de enurezis la copii
Această situație necesită găsirea unei soluții, înțelegere, răbdare sau tratament adecvat pentru că pentru copil poate însemna:
- Stimă de sine scăzută,
- Evitarea integrării în grupuri,
- Probleme de sănătate și iritații în zona intimă.
Când este necesară apelarea la medic în caz de enurezis la copii
Este important să apelezi la un consult medical dacă:
- Copilul umezește patul chiar și după vârsta de 7 ani,
- Problema de enurezis este însoțită de durere, urină roz sau roșie, scaune dure, sforăit sau o sete neobișnuită,
- Copilul începe să aibă simptome la câteva luni după ce nu a mai avut urinări nocturne.
Medicul va avea o discuție cu părintele. Apoi, va recomanda pentru diagnostic teste de laborator sau de urină, radiografii ori teste de imagistică la rinichi și vezică urinară.
Tratament pentru enurezis la copii
În multe dintre situații nu este necesar un tratament. Adesea, copiii depășesc singuri această problemă. Desigur, este esențială înțelegerea părinților ! În alte cazuri, există metode de tratament iar terapia comportamentală are rezultate foarte bune așa că, iată ce tratamente pot fi aplicate pentru enurezis la copii:
1. Tratament psihologic sub formă de terapie
Este bine să fie implicați și părinții pentru că reacția greșită poate avea urmări. Stigmatizarea copilului în cele mai mici forme, pedepsirea, certarea, nu reprezintă o soluție, dimpotrivă! Discuția cu părinții pentru a înțelege va ajuta în reducerea impactului psihologic negativ asupra copilului și a lor. Copilului i se explică faptul că problema de enurezis nu este vina lui, nu e vinovat nimeni și i se acordă toată înțelegerea pentru a depăși situația. Părinților și copilului li se vor explica și despre câteva schimbări în obiceiuri (lichide mai multe în prima parte a zilei, fără alimente sărate sau dulci la cină, etc). Copilul este încurajat să nu amâne urinarea, să urineze pe parcursul zilei și înainte de somn. Părinții pot sugera copilului cu enurezis să țină împreună un jurnal al nopților în care a udat patul.
2. Terapia cu alarmă
Aceasta are deseori rezultate bune în cazurile de enurezis la copii și presupune setarea unei alarme care să-i amintească să urineze, peste zi. De asemenea, o alarmă care se declanșează atunci când copilul urinează în pat pentru a-l trezi. Există dispozitivive de incontinență urinară care pot ajuta.
3. Tratament medicamentos pentru enurezis
Tterapie hormonală cu desmopresin, medicație ce se administrează seara pentru a reduce producția de urină în timpul nopții. Tratamentul pentru enurezis poate fi luat aproximativ trei luni în funcție de răspuns. Totodată poate fi un tratament cu clorhidratul de oxibutinină.
4. Exerciții pentru copii cu enurezis
Copilul are nevoia de a urina, merge la baie imediat, dar uneori, este un bun exercițiu să fie încurajat să se rețină cât mai mult timp și să meargă la baie când nu mai poate. Un alt exercițiu, să urineze și să oprească fluxul apoi, să repornească. Fetițele mai trebuie să fie învățate să se șteargă corect, igiena adecvată și să se poziționeze corect pe vasul de toaletă.
Reține că medicul nu prescrie medicamente dacă în problema de enurezis copilul răspunde la la celelalte opțiuni. Amintelte-ți, unii copii nu pot singuri și au nevoie să fie mai mult susținuți. Nu lăsa această problemă să devină un conflict emoțional pentru copil.