Emmah Toris: “Anului 2013 ii multumesc pentru muzica (…) In 2014, imi doresc continuarea”

Desi a intrat de curand in atentia presei in urma lansarii videoclipului “Ne intamplam”, Emmah Toris este familiarizata cu scena: a lansat alaturi de Sistem, in urma cu cativa ani, piesa “People are people”. Dupa o perioada de timp in care s-a retras de pe piata muzicala, Emmah Toris revine cu piesa “Ne intamplam”. Despre noua sa piesa, despre planurile de viitor, dar si despre dorinta de a se lansa pe piata muzicala din Romania, desi are radacini nemtesti si grecesti, aflati chiar de la ea.

 

Buna, Emmah. Pentru inceput, vreau sa te felicit pentru noul tau single “Ne intamplam”. Ce ne poti spune despre aceasta piesa?

Multumesc! Felicitarile pot continua si in directia celor care au ascultat piesa si s-au lasat purtati de ganduri, idei, amintiri, emotii, intrebari, muzica. Sunt persoane care au avut disponibilitatea sa vibreze. Si le felicit. Piesa, asa cum am mai spus, transmite povestea intamplarilor placide sau a celor necesare, care se transforma in mari iubiri, fie ca e vorba despre oameni sau despre ceea ce oamenii ajung sa insufleteasca prin iubire: locuri, momente, amintiri, cuvinte. Este o poveste a intalnirilor pe care le avem in fiecare zi, in conjuncturi diferite, si pe care ajungem sa le traducem si apoi sa le pastram in constiinta.

Videoclipul prezinta astfel un tablou al emotiilor care ii leaga pe oameni, indiferent de situatie, rasa, varsta sau cultura. Asadar, nu este neaparat istoria unei iubiri in sensul clasic (desi poate avea si o astfel de interpretare in functie de proiectia pe care ascultatorul decide sa i-o atribuie intr-un anumit moment), ci mai degraba este o calatorie a sufletului si a umbrelor pe care le intalnim pe parcurs, fie ca sunt ale noastre, sau ale celorlalti. Este vorba despre despartiri si impacari (fie cu noi insine, cu ceilalti, sau cu lumea pe care o proiectam), care determina evolutia fiintei.

 

Stim ca numele tau, Emmah Toris, are si o semnificatie. Care este aceasta?

Numele de scena, Emmah Toris, reprezinta o alternativa a propriului meu nume, fiind alegerea unui vis ciclic, insa uitat ca tesatura epica. Numele a devenit evident in vis, stiind totodata de provenienta germanica a numelui si de semnificatia lui, aceea de “intreg”, “universal”, “complet”, “Divinitatea mi-a raspuns”. Toris este o prescurtare a numelui de familie, insa imi place sa ma gandesc la originea japoneza a termenului, “Tori”, care inseamna… pasare.

 

Single-ul “Ne intamplam” dispune si de un videoclip ce a fost filmat in Europa, America Centrala si de Sud si Asia. Cum au decurs filmarile?

Cadrele care ma includ sunt filmate in Romania si Grecia. Celelalte cadre, cele care strabat continente (si tari precum: Peru, Uruguay, Argentina, Bolivia, Columbia, Nicaragua, Belize, Cambodgia, India, Laos, Thailanda, Vietnam), au fost filmate de un om minunat, care s-a redescoperit si a redescoperit ceea ce l-a trimis la a se manifesta simplu, direct, straniu (conform opiniei unora), la a fi (iarasi) detasat (sper) si nomad: muzica. Tocmai povestea si incarcatura emotionala a filmarilor pe care el le-a realizat intr-o calatorie initiatica (ce continua si in momentul de fata) m-au determinat sa-l rog sa-mi permita sa le transmit si celorlalti prin intermediul videoclipului. Videoclipul surprinde astfel apartenenta la intreg pamantul care freamata cu noi si la legaturile care exista si pe care le simtim abia atunci cand singuratatea este asumata. Astfel, filmarile au insemnat induiosare, transformare, apropiere.

 

Ce te-a determinat sa revii pe piata muzicala, dupa pauza ce a urmat lansarii, in urma cu cativa ani, a single-ului “People are people”, alaturi de Sistem?

Nu stiu daca momentul “People are people” a insemnat pasul catre piata muzicala. Asa s-a intamplat atunci. Depeche Mode a functionat (in acel context) ca negocierea intre ceea ce ascultam cu drag, instinctiv poate, in copilarie si mesajul pe care l-am simtit atunci coerent, usor razvratit, catre si pentru oameni, ca manifestare muzicala. Si nu stiu daca am fost plecata… pentru ca acum sa revin pe piata muzicala. A fost (probabil) intervalul unui alt context. Ceea ce stiu este ca nu am renuntat la muzica, la mesaje sau poate ca muzica nu a renuntat la mine. Am hotarat sa fiintam impreuna (omul si muzica) intr-un acord de libertate si fuziune, astfel incat tot ceea ce am strans in cuvinte si note sa nu ramana doar al unuia, ci sa umble, sa revina la cei ce sunt dispusi sa primeasca. E bine ca muzica sa se intoarca la ceilalti dupa bunul sau plac.

 

Cand a devenit muzica prioritatea ta?

Probabil ca a fost dintotdeauna. Este o manifestare a mea, pe care nu am cum s-o masor in termene, prioritati, sarcini. Asa cum am mentionat si mai sus, muzica exista, se interiorizeaza si apoi se intoarce catre ceilalti dupa bunul sau plac. Cand am devenit constienta de asta? Ieri, la pranz. Maine, cand se va face intuneric. Nu. Nu e vorba de “cand”. Cata vreme exista un sens, o stare, intuitia, necesitatea, chemarea, entropia acordata la disciplina si indrazneala, reperele temporale dispar. Ce a fost ieri… continua astazi. Diferentele dintre trecut si prezent rezida in ceea ce alegem sa transformam, sa ne amintim si felul in care rememoram, in ceea ce invatam si ceea ce asezam deoparte, pentru ca mai tarziu sa repetam anumite greseli, cu aceeasi incantare, naivitate si cu familiara uimire a noutatii. Exista o infinitate de posibilitati, insa varianta ideala a noastra (ca oameni) este cea care se intampla spontan… aici si acum. Sa fie muzica… oricand!

 

Desi te-ai nascut in Romania, ai radacini germane si grecesti. Ti-a trecut prin gand sa te lansezi pe piata muzicala din Germania sau Grecia?

Nu cred ca lansarea in Romania a fost intamplatoare. Tot ceea ce m-a determinat sa ajung in acest punct a functionat si a actionat astfel, tocmai pentru ca m-am nascut aici. Faptul ca imi doresc sa transmit mesajele si dincolo de granitele tarii este un alt argument al apartenentei si, totodata, al influentelor culturale la care suntem supusi cu totii de-a lungul vietii.

 

Ce ar trebui sa stie fanii despre tine?

Oamenii ar putea sa afle ca nu imi place sa vorbesc despre mine si nu-mi doresc sa fiu cunoscuta altfel decat prin intermediul scrierilor, muzicii mele sau altor indepliniri artistice, cum este pictura. Uneori, nici macar nu mi se pare necesar sa explic o anumita viziune personala asupra pieselor, tocmai pentru a lasa frumusetea interpretarii celorlalti sa se manifeste. E o contopire intre noi toti, sunet si cuvinte si intotdeauna mesajul capata un alt sens, de la moment la moment, de la spirit la spirit. Nu consider ca acesta este momentul oportun in care oamenii sa ma cunoasca prin prisma unor interviuri relativ biografice sau conform unor pareri pe care le-as putea emite intr-un anumit context, argumentat, insa, neindoielnic, subiectiv. Cred ca este mult mai important sa ma afle prin ceea ce transmit piesele mele, textele sau poeziile pe care le scriu, sa aiba de-a face cu personajele care se manifesta in mine zilnic, decat cu persoana – poate uneori anosta – Emmah. Lumea din interior este ceea ce as dori sa le arat oamenilor. Poate ca ar fi mai bine sa trecem dincolo de anumite granite sau tipare sociale. In definitiv, sunt o persoana care se intampla uman, uneori gresit sau tern… dar cu grija. Nu asta si nu asa vreau sa arat. Si cel mai important este ca ei sa se descopere astfel, altfel decat cred ca se cunosc, cu splendoarea, jocul si cutezanta pe care cu totii le pastram, dar nu le-am aflat poate, cu cele mai ascunse pasiuni, care fac pana la urma ca experienta pe care o avem aici – si anume viata – sa capete, daca nu un sens, macar un salt karmic, spiritual si cognitiv. Si umorul, neaparat umorul…

 

Ce sacrificii ai fi de acord sa faci in cariera muzicala?

Tot ceea ce percep eu ca sacrificii nu inseamna sau nu are de-a face cu muzica. Imi asum atat efortul, cat si renuntarea (asa cum ar putea fi ele percepute de catre cei care activeaza in alte domenii). Insa efort si renuntare gasim la tot pasul. Imi asum pana si concesiile care nu pericliteaza mesajul si muzica. Daca ar fi totusi sa ma gandesc la ceva care imi provoaca un oarecare disconfort in ceea ce priveste necesitatea asumarii unui rol public, atunci as face referire la elementele de ordin personal – a caror abordare nu consider ca justifica actul artistic. Totodata, cred ca transformarile intervin natural… si ca cea mai simpla cale (cea care nu presupune functionarea in afara naturii fiintei) este intotdeauna si cea mai potrivita omului in cauza. Asadar, daca ceva deranjeaza, intotdeauna exista alternative care asteapta sa fie gasite si abordate. Nu, nu le vad ca pe sacrificii.

 

Avand in vedere ca sarbatorile de iarna se apropie cu pasi repezi, te-ai gandit cum o sa le petreci?

De sarbatori, pastrez aceleasi planuri, acelea de a fi aproape de familie.

 

Pentru ce multumesti anului 2013 si ce ti-ai dori de la anul 2014?

Anului 2013 ii multumesc pentru muzica. Si nu numai: pentru alegerile, rabdarea, umorul si consecventa pe care am reusit sa le concentrez in a aduce lucrurile pe fagasul pe care se afla acum. Pentru toate legaturile care s-au creat astfel incat arta sa primeze si omul sa o poata sustine – fizic, psihic, emotional. In 2014, imi doresc continuarea.

 

Transmite-le, te rog, un gand cititoarelor noastre…

Sa accepte inspiratia, imaginatia, intuitia si sa se joace. Sa cante, sa descante si sa incante cu gratie si umor. Sa citeasca, sa asculte, sa priveasca, sa nu uite si sa nu inlature framantarile frumoase si firesti ale omului. Anii nu vor mai trece… se vor petrece… cu domnisoare si cu doamne cu tot.

 

Text: Andreea Popescu