ELEVÁȚIE s.f. 1. Înălțime
morală, spirituală, grandoare, măreție morală. 2. Reprezentare
grafică la scară a fețelor verticale exterioare ale unei construcții, ale unei
mașini etc. [Gen. -iei,
var. elevațiune s.f.
/ cf. fr. élévation,
lat. elevatio].
Sursa: Dicționar de neologisme
ELEVÁȚIE s. f. 1.
înălțime morală, rafinament, distincție. 2. reprezentare grafică, la scară, a
fețelor verticale exterioare ale unei construcții, ale unei mașini etc. 3.
parte a unui element masiv de pod aflat deasupra terenului. (< fr. élévation, lat. elevatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme