Ciocolata, înghețata, bomboanele, prăjiturile, dulciurile în general, nu sunt numai explozii calorice menite să atenueze senzațiile fizice, somatizarile care apar sub forma nevoii de dulce.
Consumul și nevoia exagerată de dulciuri, poate să ne atragă atenția și să ne spună că există o stare de anxietate crescută. Că există o lipsă, o carență la nivel afectiv cu care ne confruntăm și pe care simțim nevoia să o atenuăm. De care dorim să fugim prin acești substituenți alimentari.
Dulciurile – simbol pentru “împreună”
Dulciurile sunt de obicei manifestarea actelor de apropiere. Luăm o cutie de bomboane unei persoane dragi și vom aduce celor mici dulciuri pentru a-i bucura. Este un gest de afecțiune și de prețuire orientat către cel de lângă noi. Sau, în momentul în care singuri simțim nevoia de dulce mai mult decât necesar, este pentru că dăm curs unei tensiuni. Care, crescând în intensitate, ne determină să o atenuăm cu un astfel de gest. Pentru a nu sta față în față cu starea de conflict interior pe care o simțim. Sau pentru a scăpa psihologic de senzația de suferință, alegem să ne „îndulcim” viața cu astfel de substituenți.
De la psihologic…
De obicei, a mânca dulciuri reprezintă un semn simptomatic care se leagă fie de un eșec, fie de o despărțire, fie de o lipsă pe care o simțim în momentele de singurătate etc. Acest consum exagerat de dulciuri poate să fie un bun semnal că ceva se întâmplă în existența mea și îmi creează acesta stare de insuficientă. Pentru a diminua starea neplăcută există această tendință de a fugi de ceea ce simțim prin consumul de alimente dulci.
…la biologic
Orice aliment pe care îl ingerăm în mod automat modifică la nivel de celulă anumite substanțe. Unele cresc, altele scad. Aportul de dulce crește un nivel al endorfinei, ceea ce poate să ducă la o stare de căldură interioară. În stările de tristețe și nefericire, energia noastră calorică este scăzută. Apare o constricție vasculară care ne da senzația de frig. Experimentăm o înfrigurare atât fizică, cât și la nivel psihologic. Ciocolata, crescând nivelul energetic prin aportul de calorii, în mod automat duce la creșterea nivelului glicemiei. Iar aceasta conduce la instalarea unei senzații de căldură interioară.
Dulciurile, refugiu în trecut
Dulciurile sunt cele care ne însoțesc pe durata copilăriei și chiar adolescență. Sunt legate de sărbători, de momente plăcute, de cadouri, de surprize – gesturi frumoase. Psihologic, dulcele este alimentul care ne însoțește în perioada mai puțin legată de responsabilități, mai puțin însingurată și mai puțin tristă. Astfel, în perioadele de conflictualitate situațională sau de eșec pe care le experimentăm că adulți, avem tendința de a ne refugia psihologic, mental, sufletește în perioadele de căldură. Iar o astfel de căldură o găsim în perioada în care părinții erau pe lângă noi. Când noi eram lipsiți de griji și dulciurile erau subînțelese peisajului. Astfel, refugiul în dulciuri în perioada adultă este un semn regresiv pe care îl realizăm. O nevoie de a ne retrage în carapace. De nu mai fi față în față cu suferința, tristețea, durerea pe care o parcurgem la momentul respectiv.
Foto Shutterstock