Pe frumoasa Doinita Oancea o admiram, astazi, interpretand rolul Mellei in sitcomul „Fetele lu’ Dom’ Profesor”, la Kanal D. Mai intai am facut cunostinta cu Minodora, iar de atunci si pana acum, parcursul artistic al Doinitei a fost unul natural, firesc. A studiat mult, a fost si este un om sarguincios, iar talentul s-a dovedit a fi cea mai puternica arma a sa. Am stat de vorba cu ea si am descoperit o femeie sincera, calda si cu mult bun simt.
Doinita, ai cunoscut succesul interpretand rolul Minodorei intr-o telenovela romaneasca. In sitcomul „Fetele lu’ Dom’ Profesor” joci un cu totul alt rol. Cat de diferite sunt cele doua personaje si care iti este mai drag?
Doinita Oancea: Pe„ Minodora” o sa o iubesc pana la adanci batraneti. Din mai multe considerente: a fost primul rol din viata mea, pe atunci nici nu aveam vreo legatura cu actoria, filmul sau teatrul. A fost un personaj caruia i-am imprumutat bucatidin mine, cu care am crescut alaturi (de la 24 de ani pana la 28). Insa fiecare rol e special in felul lui. De exemplu „Mella”, tanara maseuza din sitcom, este pentru mine o provocare pentru ca nu ma regasesc deloc in ceea ce traieste ea. Tocmai asta o face atat de deosebita. Mella este o fata dezinhibata, care este constienta de frumusetea si sexualitatea ei, care face bani zapacind barbatii. Minodora n-ar fi facut asta nici fortata!
Ce ai simtit prima data cand ai calcat intr-un platou de filmare? Te-ai gandit vreodata la esec?
Oho, dar cate sentimente nu m-au napadit atunci. Prima mea secventa a fost filmata la Paris. Tremuram toata doar cand paseam pe strada. Da, mi-a fost teama de esec vreo doi ani la rand pentru ca sunt si foarte critica cu mine. Cateodata, imi luam inima in dinti si il zapaceam pe regizor cu intrebari: „A fost bine? Sigur? Crezi ca sunt falsa? Crezi ca ar trebui sa plang mai nu stiu cum? Dar crezi ca ma descurc?” (rade).Dupa vreo 2 ani in care m-am torturat singura cu intrebari si dubii, am reusit cumva sa „deschid ochii”si sa vad cat de multa lume ma iubeste si ma apreciaza, ceea ce inseamna ca imi fac treaba bine.
Intotdeauna ai fost mandra de etnia rroma din care faci parte. Te-ai lovit de prejudecati de-a lungul vietii?
Da. Sunt si voi fi mereu. Sper ca si etnia mea sa se mandreasca cu mine. Important este ca pot fi un exemplu pozitiv pentru toate fetitele din Romania care isi cauta modele pe la TV sau printre persoane publice, exemple negative consider ca sunt deja in exces si prea mult promovate. M-am lovit de prejudecatisi de multe stereotipii. Cand eram mai mica,ma afectau, ma suparam si plangeam. Acum nu le mai iau in seama. Consider ca oamenii xenofobi sunt bolnavi si mi-e mila de ei. Nu ii las sa ma raneasca prea tare.
Ai fost un copil sarguincios, ai studiat in tara dar si afara. Si studiezi in continuare. Cat de importante sunt studiile pentru un actor, pentru o cariera logeviva si de succes?
Am avut si eu momentele mele in care ma mai abateam de la drumul drept pe care mi-l aratau profesorii si parintii. Am inteles la timp ca e foarte important sa ma focusez pe scoala. Studiile sunt importante nu doar pentru actori, ci pentru orice tanara sau tanar care vrea sa faca ceva in viata. Fara scoala nu poti sa-ti construiesti o cariera, un drum frumos in viata.
Ai lansat si o colectie de haine numita „Dilo’s”. De unde ti-a venit ideea, ce te-a inspirat si cum s-a materializat?
O idee mai veche a mea, de fapt o dorinta. De inspirat, m-am inspirat din portul traditional rromani, din culorile acestuia, din visurile, dorintele si pasiunile mele. Eu iubesc sa traiesc intr-o lume funky, colorata. „Dilo’s” este cumva o extensie a mea, a ceea ce simt, traiesc si vibrez. Am facut atat haine, cat si accesorii (salbe reinterpretate hand made si plicuri).
Ai afirmat ca ai ajuns actrita pentru ca asa ti-a fost scris. Crezi in destin, in ceea ce ne rezerva el fiecaruia?
Cred in Dumnezeu si cred ca El ne traseaza fiecaruia cate un drum. Uneori suntem pusi sa alegem pe ce drum sa o luam, atunci probabil intervine liberul arbitru. Eu am ales actoria cand puteam sa aleg sa raman cu un job stabil si foarte bine platit sau sa merg sa fac un Master in sociologie, la Central European University, cu bursa intreaga. Cred ca am ales ce trebuia, El mi-a dat sansa. Fara Dumnezeu nu cred ca se poate!
Exista o persoana care sa fi avut un impact major in viata ta, care sa-ti fi calauzit pasii si pe care sa o admiri?
Mama! O iubesc pana la Dumnezeu si inapoi, o respect la fel de mult si ii multumesc pentru educatia pe care mi-a dat-o. Cand vine vorba de mama, as putea scrie pagini.
Care sunt valorile tale, cele dupa care te ghidezi in viata? Crezi ca valorile insuflate inca din copilarie sunt cele care ne ajuta sa facem fata intregii noastre existente?
Cred ca intr-o lume ca asta in care traim noi, e dificil sa razbati cu valori inalte, dar da, daca vrei sa fii altfel decat turma, te ghidezi dupa ele. Parintii mei m-au educat in asa fel incat astazi sunt diferita, poate de-asta nici n-am multe prietene (rade). Deci da, am principii si valori dupa care ma ghidez, poate ca asa ar fi trebuit sa fim cu totii. In ziua de astazi, lucrurile normale au ajuns sa ni se para fapte de apreciat pentru ca sunt atat de rare, de exemplu cazul cu portofelul gasit pe strada si inapoiat.
Unde iti doresti sa ajungi din punct de vedere profesional?
Cat mai sus cuputinta. Dar farasadaudincoate, nu-mi place!
Ce alte proiecte profesionale mai ai despre care ai vrea sa ne povestesti?
As vrea sa ma ocup mai mult de proiectul „Dilo’s”, am multe idei, dar imi trebuie si timp sa le pun in practica.
Si pentru ca tot este vara… cum te mentii, ce faci pentru a te rasfata?
Ca sa ma mentin in forma, merg la sala. Cand nu merg la sala si nu mi-e foarte lene, alerg pe scari pana raman fara suflu si fac abdomene. Rasfat? Cred calenevitul la soare e o metoda buna de a ma rasfata.
Da-le un sfat tuturor celor care isi doresc sa urmeze o cariera in acelasi domeniu ca si tine. Ce trebuie sa faca pentru a ramane cu picioarele pe pamant?
Singurul sfat pe care il pot da este sa se gandeasca bine cat vor sa se daruiasca acestei meserii. Daca sunt superficiali, nu o sa le iasa mare branza. Actoria nu se face ca sa devii vedeta, se face pentru suflet si pentru bucuria ce ti-o ofera munca la personajul pe care il interpretezi.
Text: Ruxandra Raica