DIÉTĂ1 s.f. Regim alimentar special, recomandat în cazul unei boli sau pentru menținerea sănătății; (p. ext.) regim de viață ordonată. [Pron.di-e-. / < fr. diète, cf. lat. diaeta, gr. diaita – regim].
Sursa: DN (1986) |
DIÉTĂ1 s. f. regim alimentar special, recomandat în cazul unei boli sau pentru menținerea sănătății. (< fr. diète)
Sursa: MDN ’00 (2000)
Dietă f. adunare în care se discută afacerile publice, în unele State: Dieta germanică, Dieta Ungariei.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
* 1) diétă f., pl. e (vgr. diaita, regim. d. diaitáo, nutresc, trăiesc). Abstinență de mâncare din cauză de boală, regim alimentar: a pune un bolnav la dietă, a trăi cu dietă. Dietă lactată, cînd te nutreștĭ numaĭ cu lapte. Dietă idrică, cînd beĭ numaĭ apă și nu mănîncĭ nimica (ceĭa ce n’ai voĭe să facĭ maĭ mult de 48 de ore).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink
* 2) diétă f., pl. e (mlat. diéta, d. dies, zi). Adunare politică, parlament provincial (ca’n Ungaria, și’n Bucovina odinioară): Luther a compărut înaintea dieteĭ de la Worms.
Sursa: Scriban (1939)
BÍBLIC, -Ă, biblici, -ce, adj. Care aparține Bibliei, privitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. ♦ Străvechi. – Din fr. biblique.
Sursa: DEX ’09 (2009) |
BÍBLIC, -Ă, biblici, -e, adj. Care ține de biblie, al bibliei, din biblie. Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau… mai moi… decît așternutul meu de iarbă. HOGAȘ, M. N. 70. Nici un al doilea Nimrod, vînătorul biblic, nici un al doilea sfînt Hubert, vînătorul minunat al creștinilor, eu unul n-am să mă fac. ODOBESCU, S. III 13. ♦ (Substantivat, f.) Învățătură din biblie. Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sînte. EMINESCU, O. I 31.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink
bíblic adj. m. (sil. -blic), pl. bíblici; f. sg. bíblică, pl. bíblice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
biblic a. 1. propriu Bibliei: stil biblic; 2. relativ la Biblie: Societatea biblică, înființată la Londra în 1804, pentru răspândirea Sf. Scripturi printre popoare.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929)