Dezvoltarea psihologica a adolescentilor

Adolescenta, perioada dintre copilarie si varsta adulta se caracterizeaza printr-o crestere rapida a dezvoltarii biologice si psihice. Schimbarile suferite de adolescenti (separarea de familie, maturarea identitatii sexuale, planificarea studiilor si a carierei, dezvoltarea capacitatii de intimitate) daca sunt depasite permit insusirea comportamentului de adult.

Varstele adolescentei
Adolescenta timpurie (10-13 ani) se asociaza cu tendinta focalizarii asupra modificarilor corpului, adolescentul fiind ingrijorat de tendinta de crestere si maturizare. Incepe extinderea preocuparilor sociale dincolo de familie si concentrarea asupra relatiilor cu alti adolescenti.

Adolescenta mijlocie (14-16 ani) este perioada de crestere cognitiva rapida, incepe gandirea operationala. Adolecentii incep sa puna la indoiala judecata adultilor si incep conflictele in privinta independentei.
Adolescenta tarzie (17-21 ani) este perioada stabilirii identitatii personale si a relatiilor intime si inceputul atribuirii unei functii in societate. Adolescentul are o viziune sociocentrica caracteristica adultului, este altruist, conflictele cu familia si societatea se vor concentra mai curand asupra problemelor morale.

 
Ce trebuie sa faca familia si medicul
Ajutorul familiei vine prin cresterea responsabilitatilor si independentei adolescentului, el avand nevoie atat de individualitate, cat si implicare familiala si sociala pentru a-si dezvolta identitatea si rationamentul. Medicul trebuie sa sprijine acest proces prin incurajarea adolescentului de a-si face propriile planuri si de a-si asuma responsabilitatea in actiunile personale. Modificarile in mediul social pot afecta starea de sanatate. Familia are tendinta sa scada supravegherea, sa dea mai multa libertate in alegerea activitatilor din timpul liber, uneori existand posibilitatea ca adolescentul sa fie angrenat in activitati periculoase. Este necesara o colaborare stransa intre parinti, educatori si medic pentru depasirea acestei perioade. Implicarea parintilor nu constituie in general o bariera pentru acordarea acestor ingrijiri insa intervin anumite retineri ale adolescentilor care nu apeleaza la serviciile de sanatate in probleme considerate de ei mai delicate (comportamente sexuale, utilizarea unor anumite substante etc).