In aceasta meserie nu e nevoie numai de talent si dorinta de a juca. E nevoie de seriozitate, devotament, munca… iar doamna Cezara Dafinescu stie cel mai bine acest lucru.
Si pentru ca suntem in pragul sarbatorilor, artista a rascolit pentru voi in amintirile domniei sale destainuindu-va unele dintre cele mai frumoase experiente ale sale din cariera si realizarile de actor. Iar pentru tinerii actori in devenire, cititi… aveti ce invata!
Din cutia cu amintiri
ASTAZI E ZIUA TA! 4.08.2006
De sarbatori, toti devenim nostalgici, sensibili. Si daca si afara ninge linistit sau viscoleste, noi, LA GURA SOBEI… depanam amintiri! Intr-una dintre serile mele de liniste, de tihna, am inceput sa cotrobai prin… CUTIA MEA CU AMINTIRI. A fost o vreme cand un ziar, cu amabilitate, isi amintea de noi, actorii, in momentul dificil… cand ne serbam ziua de nastere, adaugand in colanul vremii inca o fila. Era un gest delicat, care arata ca e alaturi de noi, ca nu ne-a uitat. Citind articolele pe care le-am scris, am putut sa retraiesc, amuzata, starea de spirit in care m-am aflat in fiecare an.
2006… 4 august: Ziarist: “Ce cadou va doriti in mod deosebit anul acesta?”
C.D. – Acum imi doresc cel mai mult sanatate. Cand traia sotul meu, imi facea cadou cate o masina, parfumuri, bijuterii si multe alte lucruri. Atunci puneam mai mult pret pe partea materiala, dar acum (ce lectie de viata)… banii nu ma mai intereseaza, acum cand am pierdut atat de mult, nu-mi mai doresc decat iubire. Imi doresc sa ma iubeasca publicul cel putin la fel de mult ca pana acum. In curand, celor care ma admira le pregatesc o surpriza. Ii anunt pe aceasta cale pe fanii mei ca ii asteapta ceva extraordinar.
Ziarist: “In ce rol ati simtit mai mult apropierea publicului?”
C.D. – In foarte multe. Anul acesta, in “LACRIMI DE IUBIRE”, in rolul Angela, oamenii ma opreau pe strada sa ma felicite si sa comenteze reactiile altor personaje fata de mine. Mai cu seama il urau pe VARLAM (personaj interpretat de prietenul meu Bebe Cotimanis – exceptional, de altfel, in rol!). Iar cand personajul meu, Angela, „a murit”, au facut o adevarata revolta. Multi au spus ca nu se mai uita la serial. Imi dadeau telefoane… violente chiar. Unii au crezut ca eu am renuntat ca sa fiu libera pentru o telenovela la un post rival, „VOCEA INIMII”. Nu intelegeau de ce a trebuit sa intervina moartea, tocmai cand ma casatorisem cu TACHE, alt personaj indragit (interpretat de PAPAIANI).
Le multumesc acestor oameni minunati ca au fost alaturi de mine…
Ziarist: “Exista momente pe care ati vrea sa le retraiti?”
C.D. – Cred ca fiecare varsta are frumusetea ei. Dar pentru o actrita , profesional vorbind, cea mai frumoasa perioada este intre 30 si 40 de ani. Este varsta la care poti juca cele mai bune roluri feminine. Am avut sansa ca atunci sa joc cele mai frumoase roluri ale mele. Atunci am jucat ALTA din “ACT VENETIAN”, WANDA DIN “GAITELE”, SAVINA din “ELEGIE”, MIZA din “TITANIC VALS”.
Ziarist: “Aveti un rol preferat, dintre cele interpretate pana acum?”
C.D. – Stii cum se intampla? In cariera asta esti ca o mama. Iti iubesti toti copiii deopotriva, dar ultimul iti este parca cel mai drag. Sunt roluri pe care, desi le iubesc foarte mult, cu trecerea anilor nu le-as mai putea juca. In meseria de actor, un rol important il joaca si biologicul. Dar parca cel mai drag rol mi-a fost si mi-a ramas ALTA din “ACT VENETIAN” de C. PETRESCU. Poate si datorita faptului ca l-am avut partener pe irepetabilul, minunatul FLORIN PIERSIC, de care ma leaga o frumoasa prietenie. In ultimii 20 de ani, am avut sansa sa ne intalnim foarte des ca parteneri pe scena, in special la Teatrul National.
Ziarist: “Ce pregatiti in continuare publicului care va iubeste?”
C.D. – Astept un alt rol alaturi de Florin! Fireste, e o gluma, dar mi-ar face mare placere sa fim parteneri de scena din nou!
Dupa doi ani
ASTAZI E ZIUA TA! 4.08.2008
AUTORUL: “Surade atunci cand soarele rasare sau vede o floare, pentru ca este insasi floarea frumusetii. CEZARA DAFINESCU isi sarbatoreste astazi ziua de nastere. Ii uram LA MULTI ANI!.”
C.D. – Incerc incet, incet sa supravietuiesc, sa-mi revin, sa ma intorc… la mine, la scena, la cei dragi care mi-au mai ramas, dupa ce atatia m-au parasit (mama, tata, Gelu). Joc la teatru (T.N.B.) in spectacolul “INCA-I BINE“, o piesa scrisa de Rodica Popescu-Bitanescu. Un rol extraordinar pe care-l simt foarte aproape de suflet. Sunt alaturi de nume mari ale scenei: Rodica Popescu-Bitanescu, Eugenia Maci, Ecaterina Nazare, dar si de tinerii actori Andrei Duban si Eduard Adam. O alta bucurie, mai ales pentru moralul meu, este faptul ca am luat castingul pentru filmul “BUNRAKU“. Pelicula s-a filmat in Romania, iar eu joc alaturi de DEMI MOORE. Rolul meu este al unei matroane de bordel, iar Demi este una dintre protejatele mele.
Nu m-am gandit niciodata ca nu as imbratisa meseria de actor. De cand ma stiu, am iubit arta. Trairile mele se manifestau prin balet, prin arta in general… Mi-ar fi placut sa scriu si poate am sa ma apuc chiar sa scriu intr-o zi. Inca din clasa intai recitam la spectacolele scolare. Le faceam pe mamele si bunicile noastre sa lacrimeze. TEATRUL a fost ratiunea mea de a exista.
La fiecare rol ma consider un debutant
Dar pentru aceasta meserie nu e de ajuns sa ai dorinta de a juca si talent. E nevoie de seriozitate, de cultura, de multa munca, de pasiune. Sunt recomandari pe care le fac tinerilor actori. Este regretabil ca unii dintre tinerii actori sa nu stie mai nimic despre inaintasii nostri. Trebuie sa fim constienti ca actoria nu a inceput si nu se sfarseste cu noi. Cred ca trebuie sa privim aceasta meserie cu mai multa seriozitate. Sa ne intereseze mai putin „ce gaj avem” si mai mult ce suntem capabili sa daruim oamenilor de langa noi, publicului. Pentru mine, fiecare rol inseamna un nou inceput. La fiecare rol ma consider un debutant. Am jucat in peste 40 de filme si peste 100 de roluri in teatru, dar am aceleasi emotii la fiecare rol. Ma pregatesc cu aceeasi seriozitate si responsabilitate pentru fiecare aparitie in public.
In mod normal si fericit, cand e vorba de un actor foarte bun, aceasta meserie nu ar trebui sa se opreasca niciodata pentru ca roluri se gasesc pentru orice varsta. Preferabil pentru actor ar fi sa… moara pe scena, asa cum marturiseau toti inaintasii nostri. Asa ar fi ideal, dar din pacate nu noi hotaram! Dar foarte importanta in meseria de actor este SANSA. Daca la un moment dat, intr-o anumita conjunctura, ai rolul in care tu esti foarte potrivit, il joci. Alteori, poti fi oricat de bun actor si sa nu ai un rol care sa ti se potriveasca in piesa respectiva. De multe ori esti prea tanara pentru un rol si e foarte important sa stii sa refuzi. Asa mi s-a intamplat mie.
Eram proaspat venita in National si maestrul Beligan punea in scena “SCRISOAREA PIERDUTA” a lui I.L.CARAGIALE. Desi rolul ZOE este un rol pe care l-as fi dorit foarte tare si, culmea, sunt convinsa ca l-as fi facut foarte bine, am avut taria sa-l refuz. Consideram ca ZOE trebuie sa fie o femeie matura, cu multa experienta de viata, o femeie care sa poata sa subjuge orice barbat. Gandeam eu, ea ar fi trebuit sa fie un fel de Napoleon feminin. Am avut taria sa spun NU si bine am facut. Mai tarziu insa, nu am mai avut ocazia sa o joc pe ZOE si asta este una dintre dorintele mele nerealizate! MARELE MEU REGRET! Spectatorii mei ma intreaba uneori de ce nu joc intr-o anumita piesa sau intr-un anume film si intreb de fiecare data ce as fi putut juca, si ei, amabili, imi spun: “Pai, dumneavoastra puteti juca orice“. Nu! Daca accepti sa joci ORICE inseamna ca vei juca ORICUM. E o mare greseala! E foarte important pentru un actor sa stie ce trebuie sa joace si, mai cu seama, CAND sa joace! La biologic ma refer…
Text: Ruxandra Raica