Osteoporoza este o afecțiune medicală caracterizată prin scăderea densității osoase și deteriorarea structurii osului, ceea ce duce la o fragilitate crescută și un risc mai mare de fracturi.
Aceasta afectează în special oasele coloanei vertebrale, ale șoldurilor și ale încheieturilor.
Cine este predispus la osteoporoză
Osteoporoza poate afecta pe oricine, dar există anumite grupuri de persoane care sunt mai predispuse la această afecțiune. Printre factorii de risc se numără:
- Vârsta înaintată
Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, densitatea osoasă scade în mod natural, ceea ce crește riscul de osteoporoză.
- Sexul feminin
Femeile, în special după menopauză, sunt mult mai predispuse la osteoporoză decât bărbații din cauza scăderii nivelului de estrogen, un hormon care ajută la menținerea densității osoase.
- Istoricul familial
Persoanele cu un istoric familial de osteoporoză au un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune.
- Rasa și etnia
Persoanele caucaziene și asiatice au un risc mai mare de osteoporoză comparativ cu cele de origine africană sau latino-americană.
- Structura corpului
Persoanele cu un schelet mic și subțire sunt mai predispuse la osteoporoză, deoarece au mai puțină masă osoasă de la început.
- Nivelurile hormonale
Anumite probleme hormonale, cum ar fi nivelurile scăzute de hormoni sexuali (estrogen la femei și testosteron la bărbați), pot crește riscul de osteoporoză.
- Alimentația
Un aport insuficient de calciu și vitamina D, esențiali pentru sănătatea oaselor, poate contribui la dezvoltarea osteoporozei.
- Stilul de viață sedentar
Lipsa activității fizice, în special exercițiile care pun greutate pe oase, poate duce la scăderea densității osoase.
- Consumul de alcool și fumatul
Fumatul și consumul excesiv de alcool pot afecta sănătatea oaselor și pot crește riscul de osteoporoză.
- Anumite afecțiuni medicale
Boli cronice, cum ar fi artrita reumatoidă, boli de rinichi, boli tiroidiene, și afecțiuni ale glandelor paratiroide, pot crește riscul de osteoporoză.
- Medicamente
Utilizarea pe termen lung a unor medicamente, cum ar fi glucocorticoizii (steroizi), antiepilepticele și inhibitoarele de aromatază (folosite în tratamentul cancerului de sân), poate contribui la pierderea de masă osoasă.
- Tratamente hormonale
Tratamentele hormonale pentru cancerul de sân sau de prostată pot reduce nivelurile de estrogen și testosteron, crescând riscul de osteoporoză.
Care sunt simptomele osteoporozei
Osteoporoza este adesea numită “boala tăcută” deoarece, în stadiile incipiente, poate să nu prezinte simptome evidente. De obicei, simptomele devin mai clare pe măsură ce boala progresează și densitatea osoasă scade semnificativ.
Fracturi frecvente sunt unul dintre cele mai intalnite manifestari ale osteoporozei. Fracturile apar adesea chiar și în urma unor traume minore, cum ar fi o cădere ușoară. Cele mai comune fracturi asociate cu osteoporoza sunt cele ale coloanei vertebrale, șoldurilor și încheieturilor.
Apoi, durerile de spate, care pot fi cauzate de o vertebră fracturată sau colapsată. Aceste fracturi vertebrale pot apărea fără un traumatism evident și pot provoca dureri cronice.
Pe măsură ce vertebrele se prăbușesc sau se comprimă din cauza fracturilor, persoana afectată poate observa o scădere în înălțime.
Postură aplecată (cifoza) poate fi un rezultat al osteoporozei. Fracturile vertebrale multiple pot duce la o postură curbată sau cocoșată a spatelui, care este deseori dureroasă și poate afecta respirația și digestia.
La persoanele afectate de osteoporoză, oasele devin mult mai fragile și predispuse la fracturi în situații care nu ar provoca de obicei astfel de leziuni.
Simptome mai puțin comune
În cazuri avansate, osteoporoza poate duce la:
- Mobilitate redusă, din cauza durerilor cronice și a riscului de fracturi.
- Depresie și izolare socială pentru că rurerea cronică și limitările fizice pot afecta starea de spirit și calitatea vieții.
Osteoporoză. Importanța diagnosticării timpurii
Deoarece osteoporoza poate să nu prezinte simptome evidente până când apar fracturi, este important ca persoanele cu factori de risc să fie supuse unor evaluări periodice ale densității osoase. Diagnosticarea precoce prin teste de densitometrie osoasă (DEXA) poate ajuta la gestionarea și tratamentul eficient al bolii, prevenind astfel complicațiile majore.
Prin înțelegerea și recunoașterea simptomelor osteoporozei, persoanele pot solicita ajutor medical la timp pentru a preveni fracturile și a menține o calitate bună a vieții.
Consecințe
Osteoporoza poate avea consecințe semnificative asupra sănătății și calității vieții unei persoane. Aceste consecințe pot varia de la disconfort moderat la probleme grave de sănătate.
Iată câteva dintre principalele consecințe ale osteoporozei:
- Fracturi osoase
Fracturile sunt cea mai comună și gravă consecință a osteoporozei. Cele mai frecvente fracturi sunt:
- Fracturile de șold: Acestea sunt deosebit de serioase și pot necesita intervenții chirurgicale și reabilitare pe termen lung. Recuperarea poate fi dificilă, în special la persoanele în vârstă.
- Fracturile vertebrale: Acestea pot duce la dureri severe de spate, pierderea înălțimii și deformări ale coloanei vertebrale.
- Fracturile încheieturilor: De obicei, rezultatul căderilor, pot necesita intervenții chirurgicale și reabilitare.
- Durere cronică
Fracturile, în special cele vertebrale, pot provoca dureri cronice și invalidante. Aceasta poate afecta semnificativ calitatea vieții, mobilitatea și capacitatea de a desfășura activități zilnice.
- Pierderea mobilității și independenței
Durerea și fracturile pot duce la mobilitate redusă. Persoanele cu osteoporoză severă pot deveni dependente de ajutor pentru activități zilnice și pot necesita îngrijiri pe termen lung.
- Pierderea înălțimii și deformări ale coloanei vertebrale
Fracturile vertebrale repetate pot cauza pierderea înălțimii și dezvoltarea unei posturi aplecate sau cocoșate (cifoză). Aceasta poate duce la probleme respiratorii și digestive, pe lângă durerea asociată.
- Complicații chirurgicale
Intervențiile chirurgicale necesare pentru repararea fracturilor, în special cele de șold, pot avea complicații, inclusiv infecții, cheaguri de sânge și probleme legate de anestezie. Recuperarea poate fi dificilă și prelungită.
- Impact psihologic
Durerea cronică, pierderea mobilității și dependența de alții pot duce la depresie, anxietate și izolare socială. Stima de sine și bunăstarea emoțională pot fi sever afectate.
- Costuri medicale și financiare
Tratamentul fracturilor și al complicațiilor asociate cu osteoporoza poate fi costisitor. Aceste costuri includ intervenții chirurgicale, reabilitare, medicamente și îngrijire pe termen lung. De asemenea, pierderea capacității de muncă poate duce la dificultăți financiare.
- Risc crescut de mortalitate
Fracturile de șold, în special la persoanele în vârstă, sunt asociate cu un risc crescut de mortalitate. Complicațiile postoperatorii și imobilizarea prelungită pot contribui la acest risc.
Metode de diagnostic. Analize pentru osteoporoză
Stabilirea diagnosticului de osteoporoză se face în urmă investigațiilor specifice. Acestea inclu, de obicei analize de laborator și examene imagistice.
Cele mai frecvente analize de sânge și de urină solicitate de către medicul specialist sunt reprezentate de cele care indică nivelul de calciu prezent în sânge, cât și concentrația de calciu eliminată pe cale renală.
Dintre investigațiile imagistice efectuate în vederea diagnosticării osteoporozei, osteodensitometria (DEXA) este folosită cel mai frecvent. Această măsoară densitatea minerală osoasă, folosindu-se de raze X cu niveluri diferite de energie. Procedura este nedureroasă și de scurtă durata, astfel că nu reprezintă niciun pericol pentru pacient.
Odată stabilit diagnosticul de osteoporoză, medicul specialist va îndrumă pacientul către cea mai potrivită schemă de tratament, în raport cu tipul de osteoporoză prezent și cu stadiul în care se află afecțiunea.
Este recomandat că testul DEXA să fie efectuat periodic de către toate persoanele aflate în categoriile de risc (pacienții cu vârstă de peste 60 de ani, femeile aflate la menopauza, pacienții care urmează tratamente îndelungate cu medicamente inhalatorii din clasa corticosteroizilor etc.), chiar dacă nu prezintă simptome.
Osteoporoza se vindecă?
Când diagnosticarea osteoporozei se face în faza incipientă, există șanse destul de mari ca pacientul să revină la normal, cu ajutorul tratamentului potrivit.
Cu toate acestea, este necesară monitorizarea permanentă a stării de sănătate a pacientului, pentru depistarea din vreme a modificărilor.
Medicamente și tratamente
Tratamentul medicamentos depinde de pacient și tipul bolii. În general, dintre medicamentele recomandate amintim:
- bifosfonații – acționează prin blocarea activității osteoclastelor, prevenind astfel fracturile care pot surveni pe fondul osteoporozei.
- modulatorii selectivi ai receptorului de estrogen (MSRE) – numiți și antiestrogeni (cel mai des utilizat este raloxifenul, însă rată de succes a acestuia este mai mică decât în cazul bifosfonaților);
- calcitonină – este un hormon secretat, în mod normal, de către glanda tiroidă și este responsabil de menținerea unui nivel optim de calciu și fosfor în organism.
- produsele pe baza de calciu și vitamina D3 – acestea vor fi administrate doar la indicățiile medicului curant, chiar dacă sunt utilizate produse încadrate că suplimente alimentare;
- terapia de substituție hormonală – atunci când analizele indică dezechilibre hormonale pronunțate.