S-au scris poezii, nuvele sau romane, s-au facut filme, s-au scris arii de opera, chiar melodii de muzica populara, s-au facut sute, poate mii de postari in retelele de socializare, toate despre mame, dar daca vrei sa vezi o mama asa cum e ea cu adevarat, trebuie sa o vezi atunci cand vorbeste despre copilul ei.
Fie ca e vorba de prima zi de gradinita sau ca e vorba de prima nota proasta, fie ca e vorba despre prima reusita importanta la scoala sau de prima dezamagire in dragoste, fie ca e vorba despre grijile copilului devenit la randul lui matur sau despre momentul in care primeste vestea ca va fi bunica, toate aceste momente trec prin sufletul mamei si se oglindesc pe chipul ei.
Si lasa acolo zambete largi sau lacrimi amare. Si mama merge mai departe.
Am vazut-o astazi pe o prietena de-a mea vorbind despre fata ei, om in toata firea de-acum. Cuvintele mamei o ocroteau, o scuzau, o incurajau si erau pregatite sa lupte cu lumea-ntreaga daca ar fi fost nevoie. Privirea mamei o scutea de orice explicatie si nu lasa loc pentru niciun comentariu, pentru nicio judecata, pentru nicio eticheta. Asa este o mama cu-adevarat.
Se bucura si plange pentru tine, te cearta, te indruma si iar te cearta, te mangaie si-ti da curaj si intotdeauna cand vorbeste despre tine, mama straluceste. In fata celorlalti esti cea mai mare minune a lumii, esti minunea ei, chiar daca intre patru ochi te mustruluieste si-ti spune ca gresesti.
Si are prietena mea o vorba: pentru copilul meu pot sa zbor. Si o cred!
Text: Alina Niculescu