Depresiile iernii pot fi integrate

Oamenii sunt ocupati. Si-au castigat astfel dreptul sa uite de ei, sa-si savureze in tihna un “aproape vid interior”. Azi culorile s-au mutat pe strazi…sufletele ruleaza alb-negru si aproape mut. Ce a ramas este un zgomot de fond metalic si impersonal nascut din oboseala impinsa peste limite.

Este oare griul iernii o imagine stereotip educata din scoala in poeziile bacoviene sau este mai degraba o stare de spirit? Este aceasta baie electrica de culori un fel de reactie la societatea din ce in ce mai seaca spiritual, din ce in ce mai orientata/dezorientata, neautentic ce-i drept, catre celalalt si catre in afara?

Starea de depresie apare odata cu instalarea toamnei si se continua pe perioada iernii accentuata de scaderea temperaturii, atmosfera incarcata, umezeala constanta din aer si culorile din ce in ce mai reci. La toate acestea participa discomfortul dat de faptul ca vremea ne impiedica sa ne intalnim atat de des cu prietenii ca pe perioada verii, nu mai este lejeritatea data de hainele putine aruncate in graba, ziua care se micsoreaza dandu-ne senzatia ca nu ne mai ajunge timpul. Acestea sunt coordonatele in care se instaleaza o nevoie psihica de introspectie si o inclinare catre starile depresive. Gri-ul exterior devine o stare de spirit. Isteria din ce in ce mai accentuata a iernilor noastre este de fapt expresia unor incercari de a scapa de starea de melancolie pe care o produce anotimpul. Fugim de introspectie si de starea de pasivitate incercand sa ne pierdem in culorile lumii.Ceea ce face insa din iarna liderul unor astfel de stari este si apropierea Sarbatorilor.

Imperativul lui “impreuna” genereaza exagerari in plan social
Acest tablou stereotipic al Sarbatorilor vine si apasa cu atat mai mult asupra persoanelor singure. Acesta este si motivul pentru care, in aceste perioade, presati de context, oamenii recurg la gesturi disperate. Incearca sa se arunce in relatii nepotrivite pentru a nu mai fi singuri, se ataseaza de grupuri de persoane care nu sunt pe aceeasi lungime de unda, tocmai pentru a evita singuratatea. Este o impunere disperata de petrecere a Sarbatorilor in grupuri cat mai mari, iar, desigur, fericirea este un imperativ. Persoanele care au trecut printr-un divort, cuplurile care au trecut printr-o separare, persoanele in varsta sau maturii catre varstnici, cei care au iesit recent la pensie, persoanele care au avut recent un deces in familie sunt persoane care isi traiesc starea de singuratate mult acutizata de Sarbatori.

Media amplifica deprimarea de Sarbatori
Retrasi in bratele calde ale apartamentelor noastre mici si uneori supraaglomerate, in care calculatorul conectat la Internet nu este stins decat noaptea si macar un radio sau un televizor asigura 24 din 24 zgomotul de fond, suntem bombardati cu tot felul de stimuli si de informatii. Surprinzator poate, acestea ne arunca intr-o stare de pasivitate pe care o transformam in depresie, mai ales in preajma Sarbatorilor. Suntem fortati sa vedem diferenta intre mirajul fericirilor multiple prezentate la televizor si dramele personale de o mai mare sau mai mica amplitudine.

Craciunul romanesc pierde in fata cromaticii hollywoodiene
Culori si lumini reci de neon, colinde americane cu usor iz electronic. Nici anul acesta nu se poarta “lerul”. Jingle bells e din nou pe valul generatiilor crescute in fata televizorului duduind de filme hollywoodiene, care mai de care mai indoielnice calitativ. S-a pierdut urma iernilor cosbuciene in alb si negru in care singura pata de culoare o dadea atmosfera calduta mirosind a cozonac si lemn brad din casele acelor oameni atat de… romani. La nivel de mentaliate si de societate este trist, pentru ca isteria de Sarbatori este, de fapt, o coordonata a societatilor occidentale si, prin urmare, romanii nu o pot trai la modul autentic. Nu ne apartine. Spiritul Sarbatorilor nu mai este unul pur national, ci se confunda, mai ales pentru generatiile tinere, cu un spirit copiat, ce nu se muleaza pe structurile psihosociale ale poporului nostru. Traditia actuala este secatuita de autentic, identitatea nationala, mai ales in mediul urban, este destul de nesigura. Transmiterea spiritului national tine de relatiile din cadrul familiei si dintre generatii. Daca nu exista o transmitere corecta si autentica la nivel de familie, atunci nici la nivel de societate aceasta nu se poate realiza.

‘89 este kilometrul 0 pentru Romania
Isteria traditiilor actuale este, de fapt, rezultatul negarii a tot ceea ce ne-a facut rau, la nivel de mentalitate, ani de-a randul in perioada comunista. Partea proasta este ca, in categoria lucrurilor de care ne aducem aminte cu amar, intra, de multe ori, si aspectele traditionale. Se va realiza o revenire in timp, insa inainte poporul roman experimenteaza, traieste frenezia pe care inca ne-o da acest: “uite ca se poate si altfel.”

Care ar fi urmatorul pas ? Sa ne abandonam trairilor bicolore? Sa ne lasam prada griului?
Trebuie sa schimbam directia de influentare. Sa descoperim culorile in noi  si sa le proiectam asupra lumii prin tot ceea ce ne exprima si nu invers. Viata este atat de frumoasa… Sa invatam sa o traim colorat…dar intr-un mod natural, care sa ne “vina bine”.