De ce daruim? Pentru ca trebuie, pentru ca suntem in “luna cadourilor”, pentru ca tot gasim oferte de cadouri oriunde ne-am duce, pentru ca toata lumea face asta, pentru ca primim daruri la randul nostru, pentru ca trebuie sa fim “Mos Craciunul” cuiva?
Te-ai intrebat vreodata de ce daruiesti? Ce simti cand faci un cadou, de unde pleaca ideea si in ce se transforma in momentul in care darul ajunge la destinatie?
Neconditionatul… “a darui”
Probabil acum ti se deruleaza in minte momente in care colindai magazinele in cautarea unui cadou pentru “ai tai”, parinti, frati, partener, pentru prieteni, colegi sau pentru te miri ce cunostinta de ocazie, la care din cine stie ce intamplare/obligatie a trebuit sa te duci cu un cadou. Apoi, usurarea cand in sfarsit ai gasit un dar potrivit si in ultimul act, reactiile lor, de surprindere, bucurie ori falsa incantare, un zambet larg, unul incurcat sau altul fortat. De obicei, asociem ideea de cadou cu un obiect. Cu o ocazie. Si cam atat.
Dar un cadou e mai mult de atat. Si se poate face in fiecare zi. Chiar de mai multe ori pe zi. Nu doar cunoscutilor, ci si necunoscutilor. Cel mai frumos, mai bun si mai util dar, in acceptiunea mea, este acela de care “destinatarul” are nevoie. Si cel mai inspirat moment de a i-l oferi este cand are cea mai mare nevoie de el. Uneori, poate fi un obiect, insa de multe ori, poate fi “o mana de ajutor”. Stii cand vine un moment de disperare ca te-a lasat bateria la masina, ca ai ramas inzapezita pe cine stie unde, ca ai cel mai important interviu din viata ta si nu ai cu cine sa lasi copiii s.a.m.d. si vine “cineva” si te ajuta, rezolva situatia, te scoate din impas, face exact gestul care te face sa te relaxezi, sa rasufli usurata, gestul care iti descurca o zi incurcata, care te scuteste de stres, iti salveaza timp si iti smulge si un zambet? Acela este un dar, unul adevarat. Si astfel de daruri putem face zilnic. Trebuie doar sa fim mai atenti la cei din jurul nostru. Sa fim “pe faza” cand cel de langa noi, cunoscut sau necunoscut, ar putea sa aiba o zi mai frumoasa datorita unui mic gest de-al nostru. Sunt momente in care un gest usor de facut pentru noi poate fi un gest extraordinar pentru celalalt. Cand un cuvant poate schimba o stare. Chiar si capacitatea de a face pe cineva sa zambeasca atunci cand i s-au inecat corabiile reprezinta un dar de nepretuit.
Undeva, acolo, exista un sac de cadouri… fara fund
Sa ne gandim la un exemplu simplu. Un necunoscut a fost lasat de masina in mijlocul drumului. La aceasta situatie, oamenii care il vad reactioneaza de obicei in 3 moduri: fie trec mai departe fara sa le pese, fie il claxoneaza si ii mai si zic “vreo doua”, fie se opresc si il ajuta sa isi urneasca masina. Cei din urma sunt cei care stiu sa daruiasca, spontan, neconditionat, ceea ce trebuie, atunci cand trebuie. Pentru a face insa astfel de daruri, zilnice, necesare si gratuite in acelasi timp, este nevoie de empatie. Este nevoie sa-i “simtim” pe ceilalti, sa fim atenti la ei. Si este nevoie de o alegere. De a intinde o mana si a smulge un zambet in loc de a da un sut si a provoca frustrare. E simplu sa-i incurci cuiva viata, cu buna stiinta ori prin nepasarea sau ignoranta ta, dar e la fel de simplu sa i-o descurci, uitandu-te in jur, deschizand ochii, alegand sa-ti pese de celalalt.
Daca atunci cand avem ocazia si se iveste momentul, noi toti le-am face daruri celorlalti, le-am darui din timpul nostru, din bucuria noastra, din atentia noastra, multi oameni ar fi mai fericiti, iar motive de sarbatoare ar fi tot timpul. Si n-ar mai trebui sa alergam dupa cadouri. Pentru ca fiecare dintre noi, acolo, in interior, are un sac infinit de cadouri. Sacul fara fund cu fel si fel de daruri, la care toti visam cand eram mici. Sacul magic al Mos Craciunului din noi.
Iar cu fiecare cadou pe care il scoatem din acest sac, ceilalti vor fi mai fericiti si noi odata cu ei. Pentru ca fiecare astfel de dar se intoarce la noi, intr-o forma speciala de bucurie… bucuria de a-i face pe ceilalti fericiti. Pentru ca nimeni nu se bucura cu adevarat de unul singur, bucuria cere sa fie impartasita si de aceea se ascunde in “a darui”. Sa daruim mai mult, mai des, din suflet, sa daruim pur si simplu, nu doar de sarbatori.
Text: Bianca Badescu