„Nu am lasat niciodata scoala sa imi afecteze educatia.” Mark Twain
Daca esti parinte de prichindel cu ghiozdan, probabil ai aflat pana acum ca, in general, copiilor nu prea le place scoala. Ai observat si ca jocul se bucura de mai putin interes, in timp ce scoala patrunde din ce in ce mai adanc in viata celor mici. Temele ocupa o pondere din ce in ce mai mare, rapindu-le copiilor din timpul lor liber. La acestea participa si parintii care sunt invitati sa sprijine invatatorii si profesorii in demersul lor de indeplinire a procesului educatiei. Ei controleaza, supervizeaza si ajuta la rezolvarea temelor si proiectelor si chiar dau de lucru suplimentar copiilor pentru a face fata programei scolare. In acest univers educational care pune accentul pe competitie se naste intrebarea:
Unde greseste scoala?
- Scoala submineaza motivatia innascuta a copiilor de a invata. Copiii vin pe lume cu dorinta arzatoare de a invata. Ei invata sa mearga, sa alerge si sa vorbeasca limba culturii in care s-au nascut. Pun intrebari, exploreaza si au o dorinta uriasa, innascuta de a intelege realitatea inconjuratoare. Scoala transforma aceasta invatare din bucurie in munca. Cand elevii sunt evaluati in functie de ceea ce au invatat si sunt comparati cu alti elevi, invatarea devine nu numai efort ci si o sursa de anxietate. Elevii sunt obligati sa invete cantitati impresionante de materie sub amenintarea calificativelor scazute. Valoarea crescuta pe care scoala o acorda notelor ii determina pe elevi sa nu mai puna pret pe profunzimea cunostintelor ci doar pe rezultatele evaluarilor.
- Scoala diminueaza creativitatea si placerea descoperirii. Profesorii depun eforturi uneori colosale pentru a ucide curiozitatea innascuta si tendinta naturala a copiilor de a explora. Dialogul nu este incurajat si pretuit la orele de curs, iar intrebarile indraznete ale elevilor nu sunt tratate cu ingaduinta de unii profesori. Scoala in schimb incurajeaza obedienta si conformismul.
- Scoala nu ii pregateste pe copii pentru viata reala. Cunoasterea pe termen lung se dobandeste prin experienta personala. Copiii uita foarte repede informatia pe care au memorat-o, uneori mecanic, pentru un examen, dar nu uita ceea ce experimenteaza. Scoala pune accentul pe inteligenta analitica si aproape deloc pe inteligenta practica, cea care ii ajuta sa se descurce in lumea reala.
- Scoala nu trezeste copiilor emotii pozitive. Eliminarea jocului din activitatea de invatare duce la dezinteresul copilului si la diminuarea placerii de a invata. Astfel este inhibata bucuria reala de a studia la un nivel inalt, de a iti descoperi pasiuni pe care sa le transformi apoi in profesii potrivite. Cati dintre adultii pe care ii cunosti se trezesc dimineata fericiti sa mearga la locul de munca, incantati fiind de ceea ce fac? Calificativele inalte din timpul scolii devin ulterior joburi bine platite.
Cand copiilor le place scoala, de obicei, le place pentru ca se intalnesc cu prietenii. Aceasta este una dintre modalitatile prin care elevii isi inving sentimentele negative provocate de scoala. Exista, pe de alta parte, si profesori care incearca sa contracareze efectele nocive ale scolii si sa le insufle copiilor pasiunea de a invata, dragostea de cunoastere si de libertate. Sunt si parinti responsabili care incearca sa ude samanta curiozitatii si sa incurajeze gandirea critica a copiilor. Cum? Stimulandu-i sa puna intrebari, sa ii contrazica, sa se indoiasca si sa aiba o pozitie personala in relatia cu autoritatea. In acest fel, nu vom creste viitori adulti obedienti ci tineri care infloresc intr-un mod minunat, in felul lor.
Text: Dana Comanescu
