Actul sugerii degetului reprezinta pentru nou-nascut o modalitate de existenta, deoarece el isi asigura posibilitatea de alimentare. Copilul isi suge degetul inainte de a vedea si de a distinge sunetele. Mai mult, in primele 5-6 luni, copilul exploateaza mediul si pe sine insusi (maini, picioare) cu gura.
Sugerea in timpul alaptarii e legata de ingestia hranei, de satisfacerea foamei, fiind urmata de o stare de bine, de nevoia de somn. Aceasta stare de bine e legata de copil cu actul sugerii. Pe masura ce el se mareste, cresc si nevoile de hrana, pe care cauta sa si le satisfaca sugand orice vine in contact cu gura. La varsta de 3 luni, poate efectua miscari suficient de suple ale membrelor superioare si mana poate fi dusa la nivelul gurii. Insasi atingerea fetei sau a buzei cu mana ar declansa reflexul de sugere. Copilul isi suge degetul (sau suzeta) mai des atunci cand este confruntat sau cand are o stare de neliniste, de agitatie. Asa se explica frecventa mare a practicarii obiceiului inainte de a adormi si in timpul somnului. Pe masura ce copiii cresc, ei inteleg ca practicarea acestui obicei e nepotrivita, unii dintre ei renunta la obicei. Se pare ca nou-nascutul gaseste in deget un inlocuitor al mamelonului matern, care-i procura o senzatie agreabila similara.
Alimentatia cu biberonul pare sa joace un anumit rol, deoarece majoritatea statisticilor arata o coincidenta mult mai mare la cei cu alimentatie artificiala. Se poate considera ca sugerea degetului este o anumita modalitate de manifestare a nou-nascutului si copilului mic, care-i da o anumita preocupare si, implicit, o stare de calm. Ea este prezenta chiar si la copilul sanatos, vioi si il ajuta sa-si satisfaca nevoile de joaca, de activitate sau sa adoarma linistit. De aceea sugerea degetului in prima parte a copilariei (2-3 ani) e considerata ca fiind normala. Pe baza unor studii, s-a ajuns la concluzia ca copiii care isi sug degetul in mod persistent se simt nesiguri in “lumea reala” si se refugiaza in stadiul de inceput al dezvoltarii lor, in care nu exista obligatii sau constrangere, iar sugerea degetului ii aduce la acest stadiu (practic este o regresie in timp). Pentru deconditionarea (inlaturarea) obiceiului vicios nu e suficient numai ajutorul dentistului, ci si ajutorul mamei, al familiei, care trebuie sa-i acorde copilului multa atentie, afectiune, pentru ca el sa se simta iubit, protejat, aparat si ajutat intr-o lume pe care de-abia incepe sa o cunoasca.