Dalia Octavia Pusca a.k.a. Dahlia – frumoasa cantareata, actrita, personalitate TV si blogger – revine la prima sa iubire, muzica, si ne surprinde cu lansarea unei noi piese “pentru o primavara superba, ninsa cu flori si speranta”, „Descult pe afara”. Am stat de vorba cu Dahlia despre noua sa piesa, despre cum reuseste sa se imparta intre cele 4 meserii, despre perioada in care a jucat pe scena Teatrului Nottara si a facut parte din distributia serialului „La urgenta” – seria a II-a, dar si despre planurile sale de viitor.
Tonica: Buna, Dahlia. Pentru inceput, spune-ne cum a prins viata numele tau de scena, Dahlia.
Dahlia: Ei bine, mama mi-a povestit ca, atunci cand era insarcinata cu mine, a citit o carte in care protagonista era o frantuzoaica delicata si draguta – Dahlia. Si-a dorit o fiica la fel, care sa se numeasca la fel. Doar ca tata a uitat la declararea mea sa specifice si amanuntul cu “h”. Dat fiind ca lumea ma stie drept Dalia Octavia Pusca, am realizat ca acum ar fi momentul sa indeplinesc si dorinta mamei, precum si a sortii intr-un fel. De altfel, de cativa ani tot vreau sa citesc si eu cartea aceea, dar mama nu mai stie cum se numea. Cred ca ar fi interesant sa vad daca ma aseman sau nu cu acea Dahlie.
Un titlu de presa ar suna cam asa: „Cunoscuta prezentatoare TV Dalia Pusca a revenit la prima sa iubire – muzica!”. De unde pasiunea pentru muzica?
Poate asa mi-a fost scris, poate este doar chestiune de gene… Mama mea a cantat ani de zile in corul Casei de cultura a sindicatelor din Buzau, iar eu mergeam cu ea mereu la repetitii. Bunicul meu din partea tatalui era dascal la biserica. Mostenesc timbrul mamei (tata ne confunda deseori la telefon) si am puterea glasului tatalui. Am stat de la zece ani pe langa ansamblul Izvorasul al Clubului copiilor din Buzau, carora le prezentam toate spectacolele. Acolo l-am cunoscut prima data pe dragalasul cantaret vocal si violonist Daniel Jinga, care avea, la randul lui, vreo 12-13 ani atunci. Cel care azi este un cunoscut dirijor si un nebun muzician pasionat, in sensul frumos. Am facut mult dans si balet cand eram copil, iar asta iti dezvolta implicit gustul pentru muzica. Si sigur ca, la randul meu, am cantat la cor de pe la 7-8 ani, cu intermitente. Dar cea mai veche amintire, extrem de relevanta, este o fotografie de la un an in care luasem receptorul telefonului si cantam la el ca la microfon…
Ai o experienta de mai bine de 16 ani in mass-media. Care este partea cea mai grea in a fi om de televiziune? Dar cea mai frumoasa?
Pentru fiecare om cred ca partea cea mai grea consta in strict ceva personal, legat de micile probleme cu sinele, constientizate sau nu. Pentru mine, de exemplu, ani de zile a fost problema emotiilor pe care cu greu le controlam. Pana cand, cautand, am gasit raspunsul. Am descoperit ca atunci cand iti stii bine lectia, ti-ai facut temeinic temele si stii foarte bine ce ai de facut, ce urmeaza, totul curge natural si creativ. In televiziune, totul poate fi foarte greu sau extrem de usor. Sunt momente cand esti pur si simplu inspirat si altele in care lucrurile nu se leaga orice ar fi… Eu mai cred mult si in talent sau gratie divina.
Cel mai recent single al tau, piesa “Descult pe afara”, combina ritmurile pop cu influente retro, si are un sound dinamic. Cine a compus piesa si cand va beneficia si de un videoclip?
Am descoperit acum ceva ani un producator extrem de talentat, Adrian Klein. De altfel, la randul lui a simtit in mine un potential cand ne-am cunoscut. Este unul dintre oamenii care mi-au insuflat incredere atunci cand altii ma ignorau. Ne-am reintalnit de curand si mi-a propus aceasta melodie. Demoul trimis de Adrian a fost dragoste la prima auditie. In secunda imediat urmatoare am simtit cum ma energizez si automat am vrut sa ma ridic sa dansez. Cred ca efectiv mi s-a luminat fata si instantaneu l-am sunat pe Adrian sa terminam aceasta piesa si s-o lansam cat mai repede. “Descult pe afara” este alegerea cea mai buna pentru o primavara superba, ninsa cu flori si speranta. Videoclipul vine in curand.
In prezent, esti cantareata, actrita, personalitate TV si blogger. Cum te imparti intre cele 4 meserii?
Este simplu. Cu bucurie, incredere si rabdare. De exemplu, am tradus o piesa de teatru pe care eu si cativa prieteni incercam sa o punem in scena de cel putin doi-trei ani. Simt ca acum se apropie momentul ei. Apoi, mai avem alte doua proiecte de acest gen in plan. De scris, scriu cand am timp si cand am inspiratie. Muzica imi ocupa acum cateva zile pe saptamana, asa ca restul se dedica implicit televiziunii. Am avut norocul, in ultimii ani, sa lucrez la emisiuni pentru care ne pregateam cu cateva zile inainte. Asa ca nu a fost atat de dificil, precum perioada Realitatea Tv, in care lucram noapte de noapte, iar ziua mergeam la scoala.
Ai jucat pe scena Teatrului Nottara in piesa “Batranul” si ai facut parte din distributia serialului „La urgenta” – seria a II-a, alaturi de Victor Rebengiuc, Horatiu Malaele, Florin Piersic jr., Daniela Nane, Claudiu Istodor, Emanuel Parvu si multi altii. Care a fost cea mai frumoasa experienta a ta de pe scena?
As spune ca frumoase au fost toate momentele in care am avut norocul si onoarea de a fi in preajma unor mari actori, de a le da macar o replica sau de a repeta cu ei pentru diferite proiecte. Un personaj este si putin parte din mine ca om, si parte divina ca inspiratie si creatie, si parte dintr-un tot ce inseamna regizor, echipa tehnica si artistica (colegi, mentori, chiar si spatiu – teatrul, energia locului). Cred ca sunt norocoasa ca am avut ocazia sa joc pe scena alaturi de Emil Hossu si Constantin Cotimanis. Sunt norocoasa ca i-am avut profesori pe Catrinel Dumitrescu si Emil Hossu, mentor pe Geo Saizescu si sustinatori pe toti ceilalti cu care am intrat in contact, in frunte cu Piersic Jr. Catrinel a fost dura si a scos din mine toate fricile si nesigurantele, iar Hossu a fost cumva politistul bun, care a insuflat speranta si pace. Toate sunt amintiri frumoase acum, indiferent de greul de atunci. Nu cred ca ceva poate fi mai presus decat altceva…
Ce le pregatesti fanilor tai in viitorul apropiat?
Un videoclip al acestei melodii care va surprinde pe multa lume, dar doar atat spun. Proiectele de teatru pe care de-abia le astept si, de asemenea, un volum de poezii la care lucrez de ceva timp – insa, asta mai dureaza.
Text: Andreea Popescu