Cuplul conjugal – de la casatorie la divort

Relatia de cuplu satisface normalitatea fizica si psihica a celor doi parteneri: trebuinte biologice (hrana, sex, adapost), de securitate (reducerea fricii si anxietatii), trebuinte de prietenie concretizate in formarea sentimentelor de dragoste si acceptare reciproca, comunicare etc. In situatia nesatisfacerii acestor trebuinte, individul uman experimenteaza lipsa suportului afectiv, lipsa sentimentului de apartenenta, lipsa impartasirii propriilor sentimente si convingeri, ajungand uneori pana la cea mai grava forma a singur?tatii: sinucidere.

Relatia de cuplu a preocupat multi specialisti de-a lungul timpului. Dupa R.J.Sternberg ea prezinta trei dimensiuni: intimitate, pasiune si angajare.

Intimitate, pasiune, angajare
Intimitatea se refera la apropierea dintre doua persoane si la autodezvaluirea fiecarui partener. Pasiunea vizeaza aspectul motivational al relatiei de cuplu. Ea se refera la atractia fizic sexuala. Angajarea sau respectul reciproc reprezinta aspectul rational al relatiei, responsabilitatea pe care o au cei doi parteneri unul fata de celalalt. Pornind de la prezentarea acestor trei conditii importante ale unei relatii de cuplu putem spune c? multe dintre cupluri nu le intrunesc. Lipsa intimitatii poate conduce la aparitia unei crize: cei doi parteneri ajung la concluzia ca nu au nimic in comun. Se intampla deseori ca unul dintre parteneri sa ascunda celuilalt aspecte ale vietii de zi cu zi. De exemplu, sotul nu-i mai spune sotiei cu cine s-a intalnit in timpul zilei sau ce a facut la serviciu. Consecinta: apare un zid intre cei doi parteneri, acestia constatand ca nu mai au nimic de spus unul celuilalt.

Relatie autentica de dragoste
Pasiunea scade in timp, duce la divort daca cel putin unul din parteneri nu mai simte dorinta de a fi cu celalalt. Lipsa celei de-a treia conditii a vietii de cuplu – responsabilitatea fata de celalalt partener, poate sa duca ulterior la instalarea unei faze de platou care va continua cu deteriorarea relatiei. Un pacient imi spunea intr-una din sedintele de consiliere ca desi tine la partenera sa, o iubeste si este sincer cu ea, nu doreste sa-si asume responsabilitatea relatiei, altfel spus sa se casatoreasca cu ea. Ca atare, este de dorit ca o relatie de cuplu sa intruneasca toate cele trei conditii prezentate mai sus. Numai atunci o putem considera o relatie autentica de dragoste si relatia va dura pe viata.

Decizii de viata
Cercetarile de psihologie arata ca printre cauzele care stau la baza divortului, in societatea contemporana, cele mai frecvente sunt: gelozia, banii, insatisfactia sexuala, diferente de conceptie privind diviziunea rolurilor, violenta si alcoolismul. Datele clinice arata ca majoritatea relatiilor de cuplu au fost construite fie pe baza similitudinilor dintre cei doi parteneri, fie datorita aspectelor complementare ale celor doi – contrariile se atrag. Ei se atrag reciproc prin faptul ca au aceeasi conceptie despre lume si viata, trasaturi similare de personalitate, opinii si valori asemanatoare. Personalitatile complementare sunt personalitati unilaterale, ele se completeaza reciproc. De exemplu, daca unul dintre parteneri vrea sa domine si sa protejeze pe celalalt, acesta din urma accepta doar daca are nevoie de protectie. Daca si acesta ar vrea sa domine, cei doi parteneri nu s-ar intelege.

Studiu de caz
Doua sunt deciziile importante din viata unui om: alegerea profesiei si alegerea partenerului. Am cunoscut persoane care isi blestemau zilele cand se duceau la serviciu, tocmai datorita faptului ca alegerea facuta a fost una gresita. Ganditi-va ca aceste persoane vin acasa si isi descarca sacul cu probleme pe celalalt partener sau pe copil. O pacienta aflata la varsta de cincizeci de ani imi spunea ca nu mai suporta problemele de la serviciu ale sotului pentru ca o incarca negativ creandu-i stari de disconfort psihic. Pacienta respectiva se afla in pragul divortului.  Apoi imaginati-va ca aveti o slujba potrivita si cand veniti acasa gasiti o persoana rece ca un sloi de gheata, nevrotica sau absenta. Ce ati simti si gandi despre situatie? Un pacient imi spunea ca: “toate nu fac nici un ban daca in familie nu merge bine”. Pacientul respectiv era in prag de divort cand a venit la terapie, desi nu-si dorea aceasta situatie. Situatia se complica si mai mult atunci cand exista si un copil. Personal nu sunt pentru mentinerea unei casnicii defectuoase doar de dragul copilului care poate fi afectat mai mult de situatia data, avand in vedere certurile dintre cei doi parinti decat daca acestia vor divorta. Dar in acelasi timp aceste cupluri trebuie sa gandeasc? mai mult la decizia de a divorta. Daca nu pot sa-si solutioneze singuri problemele, pot apela la ajutorul specialistilor.