Cu totii purtam in noi urmele experientelor trecute. Pe unele avem senzatia ca le-am uitat, altele, din contra, ne apar frecvent in plin centru al constiintei, trezindu-ne si azi emotii poate la fel de puternice ca atunci, cand le-am trait. Altele ni le amintim fara sa fie insotite de o traire emotionala. Toate si-au lasat o amprenta in noi si au contribuit la ceea ce suntem. Mai mult chiar, nu ne-au influentat doar evolutia la un moment dat, ci continua sa o faca si in prezent. Fie ca ni le amintim, fie ca nu, ele isi afirma existenta in fiecare clipa.
Caracterul proiectiei poate fi surprins mai clar in contexte neutre. Cand intalnim, de exemplu, pentru prima oara o persoana, putem constata ca, de foarte multe ori, in noi ia nastere un sentiment de simpatie sau antipatie. „Da, imi place, pare un om bun!” Si totusi, abia acum cinci minute ne strangeam mana pentru prima oara! De unde vine acest sentiment ca am in fata un om bun, cand de fapt pot spune doar ca el este inalt, ca poarta o barba neagra, ca are parul saten inchis…?! Desigur, am uitat de mult timp acel incident de la varsta de 6 ani, cand calatoream cu un autobuz foarte aglomerat; am uitat si faptul ca atunci am trait un puternic sentiment de insecuritate, simtind ca nu am suficient aer si ca bietele mele oscioare vor fi strivite; si l-am uitat pe acel domn cu barba neagra, care vazandu-ma a creat in jurul meu un spatiu, protejandu-ma astfel pe tot parcursul drumului. Am uitat toate acestea si in plus, nici nu am constatat ca de atunci, tind sa dezvolt un sentiment de simpatie fata de barbatii cu barba. Iata deci o proiectie! Aici si acum am in fata mea un necunoscut, insa anumite elemente ale contextului prezent au „agatat” o experienta trecuta pe care intr-un mod automat si inconstient o transport in prezent. Am aplicat peste realitatea neutra un continut propriu, considerand ca acesta apartine de fapt realitatii exterioare. Voi „simti” ca acest om este bun, atribuindu-i niste calitati pe care in mod obiectiv nu pot spune de ce i le-am atribuit.
Dezvolta sau viciaza relatia
Proiectia este un mecanism de care uzam cu regularitate. Tocmai acest fapt l-a determinat pe F. Perls sa spuna ca traim intr-o casa in care peretii sunt oglinzi si credem ca vedem afara. Ca mai toate lucrurile de pe lume, proiectia are valente pozitive, dar si negative. Ea este absolut indispensabila pentru dezvoltarea relatiilor cu ceilalti. Caci, daca cineva se bucura, de exemplu, obiectiv vorbind noi nu stim cum este bucuria celui de langa noi, dar proiectam o experienta proprie a bucuriei din trecut si in acest mod il putem intelege pe cel de langa noi, adica putem empatiza cu el. Aceasta este valenta pozitiva. Credem ca valenta negativa a proiectiilor decurge din faptul ca tindem sa le dam valoare de adevar. Sa ne imaginam ca am trait in trecut o relatie de cuplu cu o persoana care nu-si putea structura optim timpul si prioritatile, intarziind sistematic la intalniri, promitand lucruri pe care nu le putea realiza… Aceasta trasatura a partenerului a generat multa frustrare si suferinta. In prezent suntem pe punctul de a pune bazele unei noi relatii de cuplu. Din cauza experientei trecute, exista riscul ca un fapt accidental, cum ar fi sa intarzie la o intalnire, sa produca suprapunerea cu experienta trecuta. Riscam sa avem un comportament disproportionat fata de context, manifestand nervozitate ce nu-si poate gasi justificarea in intarzierea partenerului. Riscam sa-i atribuim partenerului o trasatura de personalitate care nu-i este proprie. In acest caz, consideram proiectia ca factor care viciaza relatiile cu ceilalti.
Amagire sau dezamagire
Chiar si proiectarea unor aspecte pozitive poate genera ulterior suferinta. Cunoastem cu totii afirmatia „m-ai dezamagit”, dar prea putini dintre noi ne gandim ca amagirea este opera noastra si ca celalalt nu a facut altceva decat sa se afirme asa cum este in realitate. Suferim la pierderea iluziei si nu ne putem bucura de oportunitatea unei intalniri autentice. Desigur, nu putem vorbi de o inlaturare a mecanismului proiectiei, ca solutie a optimizarii relatiei noastre cu exteriorul. Dar propunem in schimb o largire a gradului de constientizare a ceea ce exista in noi si in exteriorul nostru. Propunem realizarea distinctiei intre:
• ceea ce vedem – factori obiectivi obtinuti prin senzatii si perceptii;
• ceea ce ne imagin?m in raport cu perceptiile avute – ganduri care sunt declansate de ceea ce vedem;
• si ceea ce simtim.
Retineti!
Vom constata ca emotiile de multe ori se leaga de ceea ne imaginam si nu de factorii obiectivi. Operand aceasta distinctie, putem fi in contact cu ceea ce se petrece in interior, constientizand ca facem o proiectie. Iar odata identificata o proiectie, ramane sa fie verificata, adica sa vedem daca este sustinuta de planul real.
Tel: 0723 497 386