Ati auzit probabil de afectiuni ciudate, carora nu li se poate gasi explicatia. Si poate vi s-a si intamplat sa va simtiti rau, sa mergeti la doctor si sa va spuna ca, din punct de vedere fizic, nimic nu este in neregula cu voi. Si asta pentru ca, uneori, bolile organice sunt doar manifestari ale emotiilor noastre negative. Acestea se numesc afectiuni psihosomatice si sunt provocate de factori psihologici.
Afectiunile psihosomatice nu se supun niciunei reguli. Se pot manifesta in diferite feluri, de la dureri de cap sau de stomac, pana la simptome mai grave, cum ar fi convulsiile sau paralizia. Practic, acestea sunt simptome fizice care ascund o problema emotionala si care pot afecta orice parte a corpului. Simptomele somatice sunt o expresie a suferintei psihice, sunt reactii ale corpului, semnale de alarma pe care le trage atunci cand conflictele psihologice nu pot fi rezolvate sau cand stresul provocat de acestea nu poate fi suportat.
O poveste adevarata
Pentru a intelege insa mai bine despre ce este vorba, vom incepe cu o poveste. O poveste reala publicata in cartea „It’s All in Your Head” („Totul este in mintea ta”) de catre dr. Suzanne O’Sullivan, un neurolog care si-a dedicat viata tratarii persoanelor cu afectiuni psihosomatice. Povestea incepe asa: „Camilla era o femeie implinita, muncise din greu si isi construise o frumoasa cariera in avocatura, era casatorita cu colegul sau din facultate. Dupa o pauza de 6 ani in care avusese grija de cei doi copii, se intorsese sa lucreze ca avocat de familie. Intr-o calatorie de munca, a inceput sa se simta rau, i s-a facut greata si a fost aproape de lesin. Apoi a inceput sa tremure extrem de puternic, iar inima parea sa ii sara din piept. A fost dusa la spital unde a mai facut cateva convulsii. Medicii au suspectat ca are tumoare pe creier, dar in urma analizelor a rezultat ca nu are nimic. A fost suspectata de epilepsie, a urmat tratament, insa crizele continuau sa apara. Devenind ingrijorat, neurologul sau i-a recomandat niste teste speciale in urma carora a reiesit ca nu epilepsia statea la baza crizelor sale, ci problemele emotionale. Convulsiile Camillei erau psihosomatice. Camillei i-a fost greu sa accepte diagnosticul neurologului sau, asa ca a ajuns la dr. O’Sullivan pentru o a doua opinie, iar verdictul a fost acelasi. Camilla nu putea sa isi explice de ce, pentru ca se simtea recunoscatoare si fericita cu viata sa: avea doi copii, un sot cu care se intelegea bine si o cariera frumoasa. Dupa doi ani in care crezuse ca are epilepsie, Camillei ii erau greu sa accepte. In final, dupa mai multe discutii cu medicul, sotul Camillei si-a amintit ca prima criza de epilepsie a sotiei nu fusese in calatoria de munca, ci la spital, dupa ce caruciorul in care era copilul lor ii scapase in strada, iar cel mic fusese lovit de o masina si murise. Camilla traise un soc pe care refuza sa-l accepte si pe care il inchisese intr-un sertar din mintea sa. Convulsiile protejau acel sertar. Dupa doua luni de terapie psihologica insa, Camilla si-a revenit complet.”
Cum recunoastem bolile provocate de minte?
Cum recunoastem bolile provocate de minte?Convulsiile erau reale, dar ele nu erau manifestarea unei boli, ci se nasteau dintr-o problema ascunsa in subconstient. O ruptura se produsese in minte, iar constientul ei nu putea sa acceseze acea problema. De aceea, modul in care o astfel de afectiune poate fi tratata este prin descoperirea evenimentului traumatic sau a problemei subconstiente care a declansat-o. Problema este insa ca, de multe ori, pacientii refuza sa accepte adevarata cauza a bolii lor si cauta ajutorul medicilor, care, in multe situatii, sunt depasiti de problema. Atunci cand exista simptome fizice deranjante carora, in urma investigatiilor medicale, nu li se gaseste o cauza si nici tratament, exista o mare probabilitate ca acestea sa fie boli psihosomatice. Bolile digestive, de exemplu, de multe ori au la baza o cauza psihologica, iar stresul este, de obicei, cel care altereaza functiile organelor digestive. De aceea, pentru tratarea corecta a afectiunilor provocate de minte, este nevoie de cele mai multe ori de ajutorul unui psihiatru sau psiholog.
Text: Bianca Badescu