Ni i-am dorit, acum sunt aici langa noi. Au trecut anii, ne-am bucurat impreuna cu ei de ghidusiile lor, de jocurile lor, de prostioarele lor… acum, merg la scoala. Cum sa ne decurcam acum cu ei? Noi va dam raspunsuri.
A fi parinte este cea mai frumoasa si incantatoare meserie pe care o poate avea cineva de-a lungul vietii sale. La un moment dat toti parintii isi pun numeroase intrebari cu privire la educatia copiilor. Cum sa reactioneze cand copilul minte? Cum sa le stavileasca dorinta de exploatare? Cum sa le construiasca increderea in sine? Toate aceste intrebari sunt comune tuturor parintilor.
Raspunsurile insa sunt intotdeauna diferite, pentru ca fiecare familie este unica si nici un copil nu seamana cu altul.
Sta in puterea noastra sa stabilim unele reguli generale care pot fi puncte de plecare in incercarea de a ne creste copiii cat mai bine. Ne propunem, prin urmare, sa iti oferim raspunsuri la cateva din problemele tale privitoare la micutul tau.
Increderea in sine
Intre 6 si 11 ani, copilul este confruntat cu cerintele colegilor si ale profesorilor. Pentru a se simti increzator in fortele proprii este nevoie sa il sustii si sa-l incurajezi, dar fara sa ii spui mereu ce sa faca. Da-i posibilitatea sa se afirme. Nu il feri tot timpul de obstacole si respecta-i opiniile, modul de a-si alege prietenii sau de a invata. Respectandu-i ideile si preferintele (fie ele si alimentare, vestimentare, muzicale etc.) sau ajutandu-l sa duca la bun sfarsit proiectele pe care le-a propus, cu siguranta va deveni mai increzator in fortele proprii. Prin urmare fii vigilenta si da-i voie sa se desprinda putin de tine, de voi ca parinti, astfel ii poti castiga prietenia si ii vei insufla mai multa siguranta in propria persoana.
Afirmarea in clasa
De obicei copiii nu se pot afirma in randul colegilor de scoala sau in fata profesorilor, din cauza timiditatii. Teama de a vorbi in public este cel mai frecvent motiv. Acesti copii nu vor indrazni sa ceara indrumari pe strada sau sa-si sustina drepturile. Nu va reusi sa puna intrebari in clasa pentru a-si clarifica nelamuririle si astfel, chiar daca este destept nu isi va atrage aprecierea din partea profesorilor.
Cel mai bun mod de a depasi tracul este sa te simti competent. Asadar, un copil care isi stie bine lectia se teme mai putin cand trebuie sa o sustina in fata clasei. De asemenea, competenta mai poate viza si exprimarea. Lucrarile de specialitate au reguli si exercitii practice, simple pentru rezolavarea acestei probleme. Iata cateva idei:
– Nu pierde nici o oportunitate de a-l indemna sa vorbeasca in public.
– Spune-i ca matusii i-ar placea sa auda despre ce e vorba in cartea pe care el o citeste.
– Propune-i sa citeasca, acasa lectiile in picioare, ca si cand ar fi in clasa.
– Cititi impreuna poezii.
Tentatia catre minciuna
Problema raportului dintre copii si adevar trebuie abordata in mod diferit, in functie de varsta.
Incepand de la sase – sapte ani, copilul stie cand minte si se simte stanjenit. Motivele sale sunt insa foarte bine intemeiate in viziunea lui, evitarea unei pedepse sau a unei simple mustruluieli fiind vitala pentru el. Odata prins, copilul va prefera sa nege ceea ce este evident sau sa acuze pe altcineva de nazbatiile lui (de obicei, „vinovatul” este cineva sau ceva care nu se poate apara – cainele, spre exemplu). Aceasta atitudine este intalnita la majoritatea copiilor indiferent de tipul parintilor, iar comportamentul acesta va continua chiar si la 10 – 11 ani, cand copiii nu vor mai accepta ei insisi sa fie mintiti. Asadar, ce e de facut?
– Nu pune intrebari. Subliniati fapta in sine si ce anume simti tu.
– Neaga? Nu lua in seama, dar nu-l incolti si nici nu ii prezenta argumente logice sau dovezi. Altfel nu vei reusi decat sa-l timorezi si ideea este sa-l faci sa recunoasca nu sa se ascunda mai tare.
– Nu il obliga sa discute despre fapta atunci cand l-ai prins, da-i timp sau propune-i o alta modalitate de exprimare (in scris, spre exemplu).
– Nu peedpsi prea aspru prostioarele. Altfel, negarea va constitui pentru copil o modalitate de a scapa de pedepse.
Tine minte ca dorinta lui nu este de a face rau, dimpotriva. De aceea, este de preferat sa il faci sa discute cu tine si astfel sa afli motivele pentru care a mintit si abia apoi sa gasiti impreuna o solutie.
Indiferent de greseala pe care a facut-o, un copil nu trebuie batut! Este de inteles ca esti obosita, ca poate i-ai explicat de multe ori de ce nu e bine sa intre cu ghetele pline de noroi in casa si totusi o face mereu, dar acesta nu e un motiv de bataie. Respira inainte sa ridici palma si gandeste-te ca nu rezolvi nimic astfel, ca oricat de mult ai incerca apoi sa ii explici unde a gresit el nu va intelege decat ca trebuie sa-i fie teama de bataie. Intotdeauna discuta cu el in loc sa ii dai o palma.