Convietuirea in cuplu se invata

Chiar putem sa locuim impreuna? Traind cu cel pe care il iubesti se intelege ca totul apartine amandurora. Casa va fi impartita ca si restul. Dar uneori se dovedeste a fi foarte dificil sa delimitezi un spatiu personal cand partenerul vrea sa-si impuna regulile peste tot inclusiv in locuinta.

„La noi acasa” sunt cuvinte care ar trebui sa descrie un spatiu al linistii si bunei intelegeri, inscris intr-un cerc magic unde ne putem apara de stresul zilei. Dar cum este acesta in realitate? De multe ori cand sosim acasa auzim reprosurile partenerului: „De ce ai lasat de dimineata sifonierul deschis si hainele ravasite?” sau „Ia ziarul de pe masa din sufragerie!”. Cereri de acest gen sunt expresia unui conflict latent care sta gata sa izbucneasca daca partenerii nu vor lua in serios distributia corecta a spatiului unde locuiesc. Acest conflict se naste pentru ca cei doi subestimeaza faptul ca locuinta este un spatiu fizic incarcat de semnificatii psihice.
 
Razboi in spatiul conjugal
Se pare ca oricat de puternica ar fi dragostea, necesitatea unui spatiu personal, unde sa-ti lasi obiectele favorite intr-o ordine proprie, este prezenta. In viata cuplului nu toate activitatile cer participarea celor doi. Cititul ziarului presupune ca el sa stea pe scaunul preferat din locul preferat. Ca sa se uite pe un album de pictura ea are nevoie de un loc unde sa-i placa lumina si sa fie liniste pentru a-si putea asculta gandurile. Nu este vorba doar de o activitate anume: fiecare om are nevoie de un spatiu personal. Atunci el se simte nesupravegheat, singur cu corpul si gandurile lui. Problemele apar atunci cand unul dintre parteneri tinde sa aiba un comportament dominator. Sa impui un anumit aranjament al mobilei, sa vii cu mai multe obiecte personale si sa pretinzi mai mult spatiu pentru ele, iata cum apar conditiile unui conflict. Este foarte greu sa accepti obiectele celuilalt, mai ales atunci cand acestea apartin unui timp anterior relatiei. Ele au o istorie separata de cea a cuplului si atunci cand spui: „nu-mi gasesc un loc in propria casa”, primul impuls este sa arunci „lucrurile inutile” adica cele care nu au legatura cu tine. Locul ocupat de un obiect este o cucerire a celuilalt, un semn al invadarii spatiului si de aici senzatia ca propria identitate este in pericol. Un alt motiv de nesiguranta este atunci cand el locuieste la ea sau invers. Senzatia de instrainare dispare insa cand ei vin intr-o casa noua si amandoi participa in mod egal la amenajarea „cuibului”

Sa negociem care-i fotoliul tau!
Sa nu credem in propozitii de genul: „Daca ai fi mai ordonat (a), nu ne-am certa”. De fapt o persoana dezordonata traieste cu teama ca nu are un loc al ei si de aceea isi lasa lucrurile oriunde ca si cum ar vrea sa fie prezent peste tot, sa-si adjudece tot spatiul disponibil. Pe de alta parte, dorinta celuilalt de a face ordine ascunde sub un comportament general acceptat (acela de a fi ordonat) aceeasi vointa de acaparare a teritoriului in opozitie cu partenerul: acolo unde este ordine inseamna o batalie castigata, un semn al posesiei. Singura cale de impacare este sa negociati intinderea teritoriilor: pana aici eu pot fi dezordonata, pana acolo tu poti fi ordonat.
Atunci cand cumparati o casa noua este foarte important sa participati amandoi la decorarea ei, la alegerea mobilei si a culorilor. Inca de pe acum se va contura un spatiu impartit in „sfere de influenta” dar care va fi acceptat de amandoi cu placere. Si nu trebuie sa uitam ca spatiul casei noastre este un loc in continua transformare, cu centrii de interes care se modifica. De exemplu in timpul Campionatului European de fotbal el isi doreste mai mult ca de obicei fotoliul din fata televizorului si un anume canal de televiziune. Interesul pentru un spatiu anume se modifica in functie de activitatile preferate.

Cine incepe cearta?
De obicei femeile sunt mai preocupate de interiorul casei iar barbatii prefera sa-si indrepte atentia spre exterior. Ele percep casa ca un al treilea invelis al corpului: primul este pielea, apoi imbracamintea si casa care inveleste la fel de intim conturul corpului. Casa va avea pentru femeie semnificatii sexuale si ea o va aranja cu acelasi sentiment cu care isi ingrijeste hainele si pielea. Intr-un fel, putem spune ca atunci cand barbatul intra in casa, femeia intelege deschiderea usii ca inceputul unei lungi imbratisari. Spatiul domestic apartine femeii dar aceasta nu inseamna ca numai ea este autoritara in impunerea deciziilor legate de aranjarea interiorului si stabilirea limitelor. Fiecare se poate simti stanjenit la fel de mult de impartirea locuintei pentru ca amandoi vad acest spatiu ca manifestare a personalitatii in afara regulilor sociale obisnuite. Copilul este cel care va impune cuplului o delimitare clara a teritoriului. Cu cat el va creste, camera lui se va individualiza si, obligatoriu pentru dezvoltarea personalitatii, parintii nu vor intra neanuntati si nu vor lua decizii privitoare la obiectele acestei camere. Altfel cearta poate incepe de la cel mai nou venit in familie…!

Text: Silviu Toma