„CLAPONUL” (1877)De formatul unui carnet de buzunar, „Claponul” a aparut doar in 6 numere, in 1877,avind pe coperta, urmatoarele subtitluri : „Foita hazlie si populara. Apare cind iese de sub tipar. Tirajul se face in 33333 exemplare. Deviza este : ieftin si bun !” Iar in articolul-program din primul numar, se spunea : „Acest organ rococo s-ahotarit sa apara meteoric in brosuri de 32 de fete, in cari un comitet de redactie(patruzeci fara unu de colaboratorI) vor insira productii variate, prea nostime si caraghioase”. Cei „patruzeci fara unu” de colaboratori erau insa unul singur : I. I..Caragiale, care redacta in intregime publicatia respectiva.Paginile „Claponului” pot fi considerate un exercitiu preliminar pentru autorul de mai tarziu al “Momentelor”. La rubrica „Gogosi” erau inserate astfel de comentarii care dezvaluiau ridicolul unor practici ale institutiilor oficiale : „Ce trebuie sa fie masurile neurgente ale Politiei !O circulara catre ipistatii unei mahalale : Acum douazeci de zile si mai bine, femeia Stanca Vaduva ne-a reclamat ca i s-a furat din curte, peste noapte, o fringhie de rufe si o donita. Va comunic ca sa luati masuri urgente intru cautarea delicventului”.Parodierea, cu finalitate critica, a stilului din publicatiile, circularele si procesele-verbale oficiale, agramat si incoerent, o intreprindea la rubrica „Prospatura”, in care, printre altele, ironiza stilul si sintaxa „Monitorului oficial” : „In ziua de 22 corent, pescara, intre orele 10 si 11 antemeridiane, locuitorul Ion Ciupitul din comuna Facalet, plaiul Podgoriei, judetul Ialomita, care dormea pe prispa casei, fiind retinut in padure cu cercuri de bute, o furtuna care venea din sus despre miaza-zi cu nor gros, ramiind trasnit, pe loc, arzindu-i si un patul plin cu porumb, in care nu se afla deloc bucate,fiind gol.” Iar intr-un pretins „articol de fond”, intitulat “Situatiunea Europei”,redactorul „Claponului” viza in mod direct superficialitatea si tonul sforaitor al presei din acea vreme : „Saptamina aceasta in Europa a fost ca toate saptaminile de saptezile numai. In aceste sapte zile s-au petrecut foarte multe si marunte, — dar numai doua singure evenimente de adevarat calibru european s-au aratat pe orizontul politic,spre a face caracteristica saptaminii : aparitia “Claponului” in Bucuresti si declarare aneutralitatii Spaniei in chestia Orientului”. La virsta de 25 de ani, in momentul redactarii „Claponului”, I. L. Caragiale prefera si glumele cu mai putina substanta umoristica, cum e aceasta : „Din cauza intreruperii cailor, neprimind de trei zile posta din Urlati, nu putem da nimic nou despre mersul resbelului din Asia Mica”.
„MOFTUL ROMAN“ (1893-1902)
„Moftul Roman“ a fost o revista umoristica infiintata de Caragiale in ianuarie 1893,dupa ce acesta se retrasese din gazetarie (la sfarsitul anului 1889). Publicatia era subintitulata ironic „Revista spiritista nationala, organ pentru raspandirea stiintelor oculte in Dacia Traiana“. In ea au fost publicate unele dintre cele mai valoroase schite caragialiene. Incepand cu numarul 11 a devenit ilustrata, publicand si caricaturi.Revista a aparut, cu unele intreruperi, pana in anul 1902. Prim redactor a fost Anton Bacalbasa, iar printre colaboratorii ei s-au numarat: D. Teleor, E. Garleanu, I. Al.Bratescu-Voinesti, Al. Cazaban. „Calendarul Moftului Roman“, pe anul 1908, de I. L.Caragiale, a aparut la Bucuresti.
„ZEFLEMEAUA“ (1901-1904)
In 1901 apare „Zeflemeaua“, sub directia celebrului George Ranetti, care a condus intre anii 1899-1901, impreuna cu Anton Bacalbasa, o alta publicatie satirica: „MosTeaca“. „Zeflemeaua“ „isi propune sa demaste sarlatania, imbracata in haine pompoase, sa combata necinstea cocotata sus“.
„FURNICA“ (1904-1916, 1918-1930)
„Furnica“ a fost o revista umoristica, infiintata in anul 1904, condusa de George Ranetti si N. D. Taranu. Revista cu continut satiric a aparut saptamanal, intre 19 septembrie 1904 – 14 noiembrie 1916 si 14 decembrie 1918 – 8 octombrie 1930 si avea in paginile sale cugetari, epigrame, glume, maxime, versuri, insotite pe alocuri de caricaturi si ilustratii. Textele revistei au fost scrise aproape in totalitate de cei doi fondatori. Pe langa articolele acide si agresive la adresa Guvernului, sarea si piperul au fost date de caricaturile lui Ary Murnu. Pe parcursul celor 30 de ani de existenta,revista a publicat o serie de pamflete la adresa elitei societatii, precum si la adresa clasei politice, inclusiv a regelui . Pentru textele publicate, autorilor le-au fost intentate mai multe procese, din partea celor care s-au considerat calomniati. Revista s-a facut cunoscuta printr-o serie de manifestari publice mai putin obisnuite. Astfel, in primul an de aparitie, Ranetti si Taranu au deschis o carciuma in Parcul Cismigiu, „Carciuma Furnica“. In ziua deschiderii carciumii, cei doi au oferit tuturor clientilor consumatie pe gratis, iar la sfarsitul zilei s-au declarat falimentari. Intre 1917-1918, G. Ranetti a scos la Iasi o alta revista umoristica, „Greerul“,impreuna cu P. Locusteanu. Ranetti a publicat sub numeroase pseudonime: Romeo,Tarascon, Gh. Biciusca, Jorj Delamizil, Chiriac-Napadarjan, Contele de Tekirghiol,Printul Ghita, Coco, Cyrano, Sandernagor sau Ghita Delagambrinus.
„NASTRATIN“ (1942)
La Biblioteca Academiei s-au pastrat cateva exemplare dintr-un alt… „Nastratin“(autointitulat: „Mare saptamanal de sarje si umor“), care aparea la Bucuresti, in 1942.
(va urma )
Sursa : ro.scribd.com
Editor: Catalin Mircea
Operator: Silviu Crangureanu
Realizator Corina Voicu