Din preocupare pentru sanatatea alor mei, dar si pentru ca este o moda, am inceput sa citesc etichete. Preponderent etichetele produselor alimentare. Si am constatat ca este un efort pe care il depun fara rost.
Cred ca ar trebui sa mai fac vreo doua facultati ca sa ajung sa inteleg compozitia salamului rustic. Cu un master, nici carnatii nu-i deslusesc. O postuniversitara mi-ar asigura intelegerea etichetei de pate de porc si o postdoctorala m-ar scoate din necaz…As fi atunci capabila sa inteleg. Sa inteleg ca, de fapt, toate alimentele mai mult sau mai putin prelucrate nu fac bine sanatatii.
Ca au zahar ascuns in componenta, ca au sare iodata si nu sare de mare, ca au un continut mare de grasimi, ca sunt pline de nitrati, nitriti si alte elemente din tabelul lui Mendeleev, ca sunt pline de hormoni, “o apa le scaldape toate”.
Asa ca, dandu-mi seama de inutilitatea cititului de etichete, m-am hotarat sa fac ceva pentru ai mei. Sa gatesc mult mai mult. Sa cumpar materie prima, de multe ori si ea dubioasa, dar sa zicem ca mai gasesti si marfa buna si sa ma apuc de facut in casa mancaruri si prajituri, poate nu la fel de aratoase, poate un pic mai putin gustoase, dar cu siguranta mai sanatoase. Pentru ca au ingrediente pe care niciun produs din comert nu le are: dragostea si grija unui om caruia ii pasa.
Si uite asa mi-am descoperit eu veleitati culinare, iar ai mei au descoperit gustul mancarurilor facute in casa. Si le place. Si mie imi place sa fac asta pentru ei.
Text: Alina Niculescu