Atat cimbrisorul de camp, cat si cimbrul de cultura contin principii active asemanatoare (ulei volatil, tanin si substante amare), utilizandu-se in aceleasi scopuri. Datorita uleiului volatil pe care il contin, din aceste plante se prepara un ceai cu proprietati expectorante, care calmeaza spasmele cailor respiratorii, fapt pentru care este indicat a fi intrebuintat in tratarea tusei convulsive, bronsitei, raguselii si tusei astmaticilor.
Pentru a se mari efectul calmant in tuse si bronsite, in compozitie se pot pune frunze de patlagina, de podbal, de nalba si radacina de ciubotica-cucului. Avand si o actiune antiseptica puternica, acest ceai actioneaza asupra ficatului si rinichilor, ameliorand starea lor de functionare.
De asemenea, datorita uleiului volatil bogat in timol, cimbrisorul se mai poate folosi la eliminarea viermilor intestinali. Principiul amar in asociatie cu ceilalti componenti chimici da ceaiului proprietati stomahice si stimulente, care il fac sa fie un bun tonic in cazul anemiilor. Extern, acest ceai poate fi intrebuintat in bai aromatice care linistesc sistemul nervos, durerile provocate de reumatism si guta, iar datorita proprietatii sale antiseptice, poate fi folosit in plagi purulente si alte infectii ale pielii.
Uleiul esential de cimbru are proprietati reumatice, antiseptice, antispastice, bactericide, cardiace, carminative, cicatrizante, expectorante, hipertensive, stimulente, tonice si vermifuge.