A absolvit Universitatea de Teatru si Film “I.L.Caragiale” Bucuresti in 1999, sectia Teatrologie, si in 2005 sectia Regie Teatru. A publicat sapte carti si a pus bazele Companiei de Teatru D’AYA a carui presedinte onorific este Pascal Bruckner. Chris Simion este regizoarea care pune in scena piese de teatru cu teme actuale, combinand diverse modalitati de expresivitate scenica: dans, video, text. Teatrul independent ii ofera aceasta sansa.
“Imi traiesc prezentul mai mult visand”
Scara sanatoasa de valori se datoreaza spatiului maramuresan in care a crescut. “Nu inteleg ipocrizia, orgoliul, mandria, prejudecatile, nu-mi place nimic previzibil, nu rezist constransa, lupt pentru libertatea mea interioara si pentru a-mi hrani spiritul. Cred doar in prezent si in ceea ce am, dar imi traiesc prezentul mai mult visand. Lucrurile mari din viata mea, rasturnarile importante de pana acum, mi s-au intamplat imprevizibil, fara logica si conduse de instinct.”
“Regia de teatru se bazeaza pe psihologie”
Pasiunea pentru teatru a simtit-o pentru prima oara la 18 ani, in ultimul an de liceu. “Toti cei patru ani de liceu m-am pregatit pentru psihologie si mi-am dorit sa lucrez in acel domeniu. Regia de teatru, joaca de-a scrisul, nasterea de personaje, de lumi, se bazeaza mult pe psihologie, prin urmare m-am gandit ca n-am invatat chiar degeaba.” In 1999, la premiera piesei Copilul Divin de la Teatrul de Comedie, a fost prezent in sala chiar autorul francez, Pascal Bruckner. El ne-a sugerat sa exploatam mai mult energia si ideile pe care a simtit ca le avem. Astfel, Chris Simion a pus bazele Companiei de Teatru D’AYA si a strans in jurul sau “cativa actori care cred in ceea ce propun si cu care am facut o echipa. Fara ei povestea mea de dragoste nu ar avea sens.”
Laptaria lui Enache, spatiu viu cultural
Laptaria lui Enache este primul spatiu alternativ in care Chris monteaza. Cand lucreaza un proiect il prezinta in teatru, nu in club. “Dar cum ma atrag proiectele neconventionale si cum ma defineste cautarea ineditului, m-am gandit ca cel mai bun spatiu pentru piesa pe care o pregateam anul trecut, Dragostea dureaza 3 ani de Frederic Beigbeder, nu putea fi decat un club, cu atat mai mult cu cat spectacolul este gandit sub forma unei petreceri de divort. In plus, Laptaria lui Enache este recunoscuta ca fiind un spatiu viu cultural. Succesul spectacolului mentionat a facut posibila continuitatea proiectului teatral din Laptarie si a nascut cel de-al doilea proiect: Hell de Lolita Pille. Noi, cei care facem teatru in Laptarie, toata echipa, traim, vorba lui Cristi Iacob, o poveste de dragoste. Sau vorba Adrianei Trandafir, avem bucuria sa ne strangem in jurul unui spectacol din placere. Nu suntem constransi de nimic. Si asta se vede si pe scena si ajunge si la public. E ideal pentru un artist sa (se) ofere neconditionat. Asta e partea care se vede. Dar, in spate, e o munca titanica. Noi facem totul. Nu suntem numai artisti. Noi ne organizam, noi ne aranjam spatiul, luminile, costumele, machiajul, recuzita, noi lipim afisele, noi impartim fluturasi. Si merita! Ne-am dorit sa avem un spatiu unde sa facem teatru dezinhibat pentru spectatori lipsiti de prejudecati si uite ca avem un astfel de spatiu”.
Proiectiile folosite au motivetie scenica
Chris se bucura de un public foarte diversificat. “De la tineri, la batrani, de la tocuri sau papion, la blugi rupti. Nu incerc sa limitez segmentul caruia ma adresez. Eu vorbesc prin spectacolele mele. Cine e interesat de ceea ce spun, vine. Cine nu, nu. Nu fac spectacole pentru un anumit tip de spectator. Le fac dupa cum simt, si daca au nevoie de ceea ce ofer, consuma.” Regizoarea opteaza pentru proiectii in piesele sale, pentru ca “sunt scene care vorbesc mai puternic in limbaj cinematografic, decat in limbaj filmic si folosesc/transmit un alt tip de emotie. In niciun caz nu folosesc imaginea ca un accesoriu sau in mod nejustificat. Totul trebuie sa aiba o motivatie scenica.”
Repetitii, premiera, roman
Cat despre aceasta vara, Chris Simion ne pregateste numai surprize. “Acum sunt in Botosani, la Teatrul Mihai Eminescu si montez cu actorii de aici Pescarusul de Jonathan Livingstone dupa Richard Bach. In Bucuresti vin in fiecare marti pentru spectacolele din Laptarie, Dragostea dureaza 3 ani si Hell. La vara ne vom muta din club, pe Terasa Motoare, in spatiul Undercloud, pentru a continua stagiunea de vara inceputa anul trecut si undeva prin august o sa incep repetitiile la Hotii de frumusete dupa Pascal Bruckner la teatrul Metropolis. In octombrie ne dorim sa scoatem premiera in prezenta autorului. Lucrez la un nou roman care urmeaza sa apara la Editura Trei, la o noua piesa pentru Laptaria Enache… deci… fiti cu ochii pe noi. De ce? D’aya.”