Asa cum v-am obisnuit, artista Cezara Dafinescu se confeseaza noua, femeilor tonice care o indragim. Experienta vasta in lumea teatrului si a filmului, perioadele petrecute departe de casa, personajele pe care le-a cunoscut, dar si cele pe care le-a interpretat o transforma pe Cezara, pe doamna Cezara, intr-o artista veritabila, asa cum rar mai intalnim in zilele noastre.
Intre Bucuresti, Moscova si Berlin s-a desfasurat unul dintre cele mai importante episoade din viata si cariera artistei. Sa descoperim cum poti face cariera intr-o astfel de lume…
- Orice cariera cere compromisuri
Eram in vacanta, la marea cea mare, sub soarele nemilos, pe nisipul fierbinte, in largul meu si al valurilor. Nu mai voiam ganduri ratacitoare, alungam orice tentativa ar fi atentat la linistea mea. Incercam sa traiesc si liber, dupa o stagiune ce facuse din mine cea mai feroce soferita, amendabila din kilometru in kilometru pentru depasire de viteza, pana ce a ajuns cu picioarele-n apa Marii Negre. Cand receptionerul hotelului a adus biletul cu o comunicare telefonica, m-am gandit… la o crima! Nici nu greseam prea tare. A doua zi ma asteptau la Buftea, pentru un casting. Sa ma astepte, eu de aici nu plec nici pentru rolul principal din…. Dar daca mi se oferea totusi rolul principal?! De fiecare data cand refuz dintr-o toana cate ceva, pierd mult mai mult decat imi inchipui. M-am urcat in masina si litoralul s-a indepartat in oglinda retrovizoare.
Regizorii Valeri Uscov si Vladimir Krasnopolski venisera de la Mosfilm ca sa gaseasca eroina principala pentru un film politist a carui actiune se petrecea in America. Nu au luat o actrita americanca… sau ar fi luat, dar le ceruse probabil un onorariu exagerat. Si lagarul nostru socialist se lauda cu exemplare demne de orice competitie. YUNIS – eroina – dansa intr-un club select si, cu cat isi etala mai tare talentele, cu atat strangea legaturile cu banditii. In film, trebuia sa seduca… mortal… un politist. Probele filmate s-au dat in costum de baie, tocmai… venisem cu el de la mare! Pielea mi se bronzase, dansam foarte bine si, desi regizorii planuiau sa vada 10 concurente (cate 2 din fiecare tara prietena din lagarul socialist), vazandu-ma, s-au hotarat mai repede… Ce bine ca invatasem la scoala obligatoriu si limba rusa! Asa i-am inteles spunandu-si unul altuia: “Asta-i, iat-o pe YUNIS!”
- O zi obisnuita intre teatru si film, de la Bucuresti la Moscova
Au urmat trei luni de naveta obositoare, dar fermecatoare, intre Bucuresti si Moscova. Hai, Cezara, depaseste-ti toate necazurile si pastreaza-ti numai amintirile frumoase! Exact in acel moment important pentru mine, teatrul… directia (cum se intampla de obicei) si-a dat seama ca sunt extrem de necesara si trebuie sa joc… macar de doua ori pe saptamana! Ziua de filmare devenea ingrozitoare. Plecam din Otopeni la ora 8 dimineata, ajungeam la Moscova la ora 10. O masina ma prelua imediat, ajungeam la studiourile Mosfilm si intram pe banda rulanta a cinematografiei: machiaj, coafura, costume, repetitie, motor! Terminam tarziu in noapte sau dimineata devreme, pe la ora 4 – 5. Ajunsa la hotel, dormeam franta cateva ore si din nou la platou. Filmam cateva ore, apoi la avion si spre Bucuresti. La ora 20 intram in scena alaturi de Florin Piersic in “ACT VENETIAN” sau in “GAITELE”. Revigorata de un dus fierbinte, deveneam Wanda sau Alta, dupa caz. Sub lumina reflectoarelor, in mirajul scenei, atenta mereu la reactiile salii, oboseala mea disparea ca prin farmec. M-au salvat tineretea, dar si entuziasmul meu nestavilit de a evolua cu randament maxim in acelasi platou cu minunatele actrite pe care le vazusem in filmele: “MOSCOVA NU CREDE IN LACRIMI”, “GARA PENTRU DOI”, “SCLAVA IUBIRII”, “PIANINA MECANICA”, “FATA FARA ZESTRE”.
- Din scandal se intrupeaza… Yunis!
Pentru secventa sexy din film, in care ieseam din baie, se inchiriase un apartament intr-un hotel elegant (aveau si rusii Intercontinentalul lor!) Echipa abia astepta sa apar uda, in prosopul aruncat neglijent pe mine…Toti mai marii studioului isi faceau drum pe la locul filmarii cu tot felul de treburi, curiosi sa vada “minunea blonda” care facuse atata valva. Si la ei domneau aceleasi restrictii ca in toate celelalte tari evoluate in mod socialist, dar inapoiate la capitolul educatiei sexuale. Natalia, secretara de platou, se cam indragostise de Dichiseanu. De aceea ma considera pe mine o apropiata, o confidenta in care avea incredere si speranta.
Ea mi-a povestit… conspirativ, cand filmarile se apropiau de sfarsit, ce scandal se iscase la MOSFILM din cauza mea. Dupa ce am fost aleasa oficial in rol, doamnele, artiste emerite, au ridicat in sedinta de partid problema mea! De ce se crampona studioul de serviciile unei actrite straine, intr-un rol de asemenea anvergura? Ce, nu erau si ele pe acolo, cu ani buni in campul muncii, cu buzele arse dupa un contract, dupa o plecare in strainatate?! Spre marele meu noroc, tocmai filmasem iesirea mea din baie. Ecranul m-a dezvaluit in toata splendoarea corpului meu tanar, atletic, bine proportionat. Facusem sport de performanta. Cand, cu ochii in lacrimi, mi-am mai spus si replica, toata sala a fost cucerita. Dupa ce m-au adoptat, mi-au spus cu drag: “CEZARINKA, FATA CU OCHII CA MAREA!”
- Amintiri din Moscova
Din Moscova… nu am vazut prea mult (era si greu cu un asa program de filmari). Masina studioului gonea nebuneste cand ma ducea la aeroport. Dar imi amintesc cu drag serile petrecute uneori cu echipa aceea minunata de profesionisti (cand timpul si programul teatrului o permitea) cu suflet mare, cald, specific sufletului slav, asa cum mi-l inchipuisem eu citind marile romane ale adolescentei mele. Am retrait atmosfera intalnita in scrierile lui CEHOV, TOLSTOI, DOSTOIEVSKI, PUSKIN, GORKI, LERMONTOV, TURGHENIEV (nu neaparat in aceasta ordine…). Am petrecut seri de neuitat, dupa filmari la… restaurantul artistilor, cu faimoasa sampanie frantuzeasca si icrele negre, mancate cu lingura! Ei, colegii mei de la studiourile Mosfilm m-au facut sa ma simt o veritabila vedeta…. Si le multumesc pentru caldura cu care m-au adoptat.
- Despre prietenia cu Dichi si sampania frantuzeasca
“COMPLICITATE LA CRIMA” a avut un succes de public iesit din comun. Alaturi de mine, juca in film si Ion Dichiseanu si de atunci ne leaga prietenia noastra, cimentata ulterior prin alte numeroase colaborari. Dichi era unul dintre personajele negative, RUDY, patronul meu, al clubului in care dansam. Desigur, fostul meu iubit! Pe el il tradam, indragostita de politistul EVALD. Fotografii nu prea am, pentru ca se stie ce interdictii ni se impuneau! Cerberii de la ROMANIA FILM se implicau cu nerusinare, incercand sa ne opreasca orice contact cu strainii (fie ei si sovietici). Pe Rudy il intalneam mai rar pe platou, nu prea aveam scene comune… eu tradandu-l in relatia mea cu Evald, dar Dichi e un coleg minunat si ma simteam ocrotita in compania lui. Tot cu el am trecut printr-un moment de tensiune in priza directa, la peste 6.000 de metri inaltime.
Considerata a fi cea mai sigura aviatie din lume, Aeroflot si-a pastrat cu greu reputatia, cand avionul cu care veneam spre Bucuresti a trebuit sa treaca printr-o furtuna! Bine ca nu ne-am prabusit. Cand avionul a inceput sa se zgaltaie din toate suruburile, portia noastra de sampanie cu care echipajul ne rasfata la fiecare zbor, noi fiind deja de-ai casei, facand o asa naveta, aproape zilnica, s-a dublat. Atunci am calculat cam cata bautura e necesara pentru atenuarea efectului de groaza pe care ti-l produce nesiguranta tehnica a continuarii existentiale! Dupa atata naveta, echipajul ne cunostea foarte bine si a stiut cum sa ne relaxeze, intr-un moment-limita, horror, ca-n filme. Tensiunea exploda si noi trebuia sa jucam… dezinvoltura. Situatia era tipic sovietica, frica ne era romaneasca suta la suta, iar sampania, frantuzeasca. I-am simtit gustul abia dupa ce am depasit zona periculoasa, atinsa de furtuna.
- Bucuresti – Moscova – Berlin
Desi, asa cum am mai spus, actiunea filmului se petrecea in America, unele scene din film s-au realizat in Berlinul de Vest, nu in America (tot pentru economie). Am suferit o intreaga tevatura, aveam probleme pe vremea libertatii propovaduite de Ceausescu in obtinerea unui amarat de pasaport. Si rusii, la fel. Securistii se tineau scai pe urma noastra. La filmari mergeam sub escorta. Asa s-a consumat primul meu contact cu Vestul. Totul insa mie mi se parea fermecator pe-acolo, luminos, dupa bezna de acasa. Curat, parfumat! Standurile incarcate cu parfumuri ce le puteai proba mi se pareau un vis. Ma abateam zilnic pe la ele si incercam cate un parfum fin, despre care auzisem sau citisem doar prin reviste. Ma simteam “fetita cu chibrituri” care nimerise langa un calorifer, o “cenusareasa” devenita printesa la miezul noptii. Desi extenuata de filmari, adesea nu puteam adormi.
La Moscova, ma asezam pe pervazul lat al geamului din camera de hotel, cu o cana mare de supa calda si, in miez de noapte, contemplam bulevardele largi, acum linistite. Faimoasa supa se gasea la capatul fiecarui etaj al Hotelului RUSSIA. Priveam bulevardele imense, interminabile. Imensitatea ma impresioneaza puternic, asa cum ma impresioneaza si sufletul slav, imens, imprevizibil, plin de pasiuni greu de descifrat si stapanit. Sufletul slav pe care-l cunoscusem citind marii scriitori rusi. Dorinta mea a fost dintotdeauna sa interpretez macar un personaj din piesele titanilor rusi. Dar “destinul nostru si vointa noastra sunt mai intotdeauna in contratimp”, cum spunea Maurois. In 30 de ani de teatru, am jucat doar ca studenta in “VILEGIATURISTII” lui Gorki, rol pentru care am si primit nota 10 la examenul de absolvire. In timpul sederii mele la Moscova, nu am vizitat nici Kremlinul. Nu am intrat nici in faimosul cimitir cu biserici cu cupole aurite. N-am avut ragaz nici macar sa ratacesc pe strazi. Timpul… nu mai aveam timp si pentru sufletul meu.
Text: Ruxandra Raica