In anii ’70, diversi factori au contribuit la transformarea relatiilor de cuplu facandu-le foarte fragile. Dintre acestia, amintim: criza valorilor traditionale, revolutia moralitatii sexuale, feminismul, o ideologie contrara raporturilor sentimentale, cuplului si fidelitatii conjugale.
Se spera la relatiile deschise si se dispretuia dragostea, ca fiind ramasita vechilor conceptii burgheze.
Totul fiind inspirat de Wilhelm Reich, care sustinea ca preambulul revolutiei politice, punctul de plecare al unei noi ordini sociale, ar trebui sa inceapa de la o revolutie sexuala, adica o schimbare radicala in moravurile sexuale ale oamenilor. Aceste teorii, in realitate, nu au revolutionat mult, ci mai degraba au transformat actul sexual in ceva banal, gandind la sex mai mult ca la o gimnastica ritmica ce face parte dintr-o relatie extraordinara de intelegere si complicitate. Desigur, fidelitatea monogama in acel moment a devenit ridicola, potrivita pentru suflete naive, simple, ignorante fata de bucuriile promiscue ale erosului. De fapt, acestui lucru nu i-a luat mult timp pentru a se realiza ca dragostea libera, ceea ce s-a numit „casatorie deschisa”, nu a functionat in practica; de fapt, „copiii din flori” au fost un esec peste tot si astazi sunt chiar mai multi. La urma urmei, sexul este un mister, o atractie fatala, chimie, in cazul in care se reduce totul la intretinerea unui raport sexual de fiecare data cand se simte nevoia, cu oricine, la intamplare, „ca si cum am bea un pahar cu apa”, cum spunea o faimoasa feminista a acelor timpuri.
In ultimii ani, dragostea este din nou la moda. In societatea monogama, se intampla in general ca doua persoane sa se indragosteasca, sa faca un angajament reciproc de fidelitate, de adevarata exclusivitate a raportului. Dupa cum se spunea odata, „aceste cuvinte dulci ti le voi adresa doar tie, aceste placeri le voi incerca doar cu tine”. In fond, daca dragostea este profunda si comuna, nu numai la inceput, este normal sa excluda infidelitatea, iar cuplul nu va trada si va fi satisfacut emotional precum si sexual. De-a lungul anilor este insa posibil ca dragostea sa mai scada in intensitate, sa se mai piarda din dorinta. Putem spune ca, din acel moment, a ramane credincios este cu adevarat un merit personal, datorita faptului ca rezista ispitei, dorintei de noutate si interesului pentru alte persoane.
A fi monogam este rezultatul unui act de concentrare, al unei tensiuni spirituale, al unei vointe spre o pereche ideala care sa fie aproape de perfectiune, dar care, insa, nu intotdeauna este posibil sa se realizeze. In multe cazuri, cu toate acestea, nu este o virtute, ci mai degraba o obisnuinta bine stabilita de renuntare, o forma de apatie, o frica de lucruri noi sau o lipsa de curiozitate. Monogamia absoluta contrasteaza puternic cu tendinta de explorare, cu dorinta de a experimenta, de a se pune la incercare pe care le are orice persoana inteligenta. Pentru acest motiv, intr-un parteneriat stabil, fidelitatea trebuie sa fie mai degraba un proiect antrenant decat un standard de neegalat. Chiar si cei care cred ca sunt loiali nu sunt cu adevarat. In marea majoritate a lor se exprima in planul fanteziei, aceasta luand locul actiunii, permitand celor doi parteneri sa ramana loiali din punct de vedere fizic. Acesta este motivul pentru care foarte multi barbati se uita la reviste sau filme pornografice si tot din aceasta cauza femeile viseaza la aventuri erotice inspirate de filme, telenovele sau carti romantice.
Ei bine, fidelitatea este astazi o valoare individuala sau de cuplu si toti sunt liberi sa se comporte cum cred de cuviinta. Putem concluziona doar ca, din pacate, nu este valabil pentru toata lumea, exista inca locuri pe Pamant unde, conform legii, barbatii pot face ceea ce vor cu alte femei, inclusiv copii, fara a fi considerati infideli, in timp ce femeile pentru mult mai putin sunt ucise legal din motive de onoare…
Text: Alexandra Lupu