Andreea Ionescu a invatat de mica sa auda sufletele oamenilor. S-a nascut fara auz, dar asta nu a oprit-o sa inteleaga si sa se bucure de tot ce are viata mai frumos de oferit, dincolo de greutatile intampinate de un copil cu o astfel de dizabilitate.
Parintii i-au fost alaturi la fiecare pas. Nu i-au dat o clipa de inteles ca este diferita de ceilalti copii, ca are vreun motiv sa se izoleze sau sa nu-si urmeze chemarea. Poate ca Andreea nu a fost daruita la nastere cu simtul auzului, dar se exprima minunat prin pictura si desen. Acesta este limbajul pe care il stapaneste si prin care transmite iubire si emotie. Imaginile create de mainile sale vorbesc de la sine: vorbesc despre talent, despre a fi o luptatoare, despre a nu-ti pierde nicicand speranta. Micuta artista a terminat Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” si a dorit sa-si ia examenele de bacalaureat in limbaj mimico-gestual. A reusit, deoarece tot ceea ce isi pune in minte face din inima.
O dizabilitate transformata intr-o poveste despre curaj
Astazi, Andreea are 22 de ani si continua sa-si spuna povestea prin arta sa. Ajuta si alti copii fara auz, la fel de talentati ca ea, sa reuseasca intr-o lume care inca nu a invatat pe deplin sa auda dincolo de cuvinte. Sa asculte si cu sufletul, asa cum Andreea a invatat de cand era o mana de om. Fata care aude sufletele oamenilor picteaza in continuare pentru a aduce un zambet pe chipurile copiilor care, ca si ea, invata sa transforme o dizabilitate intr-o poveste despre curaj, intr-o lectie despre lupte castigate si despre puterea de a darui.
Picturile si desenele sale au fost admirate in expozitii, cum este cea de anul trecut, de Ziua Copilului, de la Palatul Parlamentului. Au urmat alte evenimente caritabile, printre care Balul Caledonian, dar si Burns Supper, organizate de Fundatia Light into Europe, cea din urma cu scopul de ajutorare a nevazatorilor din Romania, prin antrenarea si pregatirea cainilor-ghid, dresati special sa ii insoteasca pe acestia in viata de zi cu zi.
Andreea nu are de gand sa se opreasca din a-si spune propria poveste, dar si a altor copii aflati in situatii similare. De data aceasta, prin intermediul unei colectii de felicitari de Paste, mici opere de arta menite sa stranga fonduri pentru activitatile de sprijin dedicate copiilor fara auz. Catena o sustine pe Andreea in actiunea sa de a-i ajuta pe cei care au nevoie de talentul si de daruirea ei, in speranta ca tot mai multi vor invata sa isi deschida sufletele.
Text: Oana Baltoc