Miranda: Ma numesc MIRANDA si pentru ca am citit scrisoarea Ludmilei, care m-a impresionat mult, vreau sa va povestesc si eu un episod din viata mea. Personajul principal e… scumpul meu ginere, Adrian. Locuiam intr-o vila frumoasa, undeva la sosea, impreuna cu sotul meu, Grigore, si familia fiicei mele, Reli.
Aveam in vila cate un etaj, asa ca ne puteam simti si impreuna ca o familie, dar aveam si libertatea de a ne trai fiecare viata asa cum ne doream. Apartamentul fetei mele a aparut din faptul ca sotul meu amenajase exceptional podul casei, rezultand un apartament de lux. Sotul meu era un avocat apreciat si, pentru ca a dorit sa-si deschida un birou de avocatura, am facut greseala sa accept sa facem un imprumut la o banca punand gaj… vila. Totul parea normal, niciun nor nu se vedea la orizont. Afacerile sotului mergeau bine, intre timp devenisem si bunica (fiica mea a nascut un baietel, Alexandru). Totul era minunat, cand… nenorocire! Sotul meu moare intr-un accident de masina. Intr-o clipa, toata fericirea mea a luat sfarsit. In urma socului, m-am imbolnavit de o boala cumplita, a trebuit sa ma operez, am vandut vila, biroul de avocatura, ca sa pot plati creditul. .. Cand eram, practic, la pamant, ginerele meu si-a dat seama ca a venit momentul… sa actioneze. Sub pretextul ca ma ajuta, a preluat toata puterea, dar si tot avutul. Desi eram operata de o zi, si-a facut aparitia la spital cu un notar (cunoscut de-al lui), care mi-a dat sa semnez o PROCURA GENERALA… Si de aici a inceput totul. Banii rezultati din vanzarea vilei si a biroului de avocatura au intrat in contul lui. Astepta probabil sa mor, pentru ca, fara sa ma mai intrebe nimic, a dispus de toti banii mei. Impreuna cu fiica mea, si-au cumparat o vila in nordul Bucurestiului, la aer curat, si banii i-au investit in diferite afaceri mai mult sau mai putin rentabile. Cum totusi eu nu am murit si chiar mi-am revenit spectaculos, m-au tinut o vreme la noua lor vila, unde eram tratata mai rau ca o detinuta, apoi, pentru ca eu ma incapatanam sa rezist si sa depasesc boala, mi-au cumparat o casa darapanata, a unui frate de-al ginerelui meu. “Casa mea”, doar cu vorba, pentru ca nici pana azi nu e pe numele meu, ci a ramas pe numele celor care mi-au vandut-o. De fapt, cei care mi-au luat banii… si acum asteapta sa mor! Cand am indraznit, dupa ani, sa intreb ce s-a intamplat cu banii… mei, mi s-a raspuns: “Care bani?! S-au cheltuit. Astia sunt banii mei!” Stiu ca va e greu sa ma credeti. Cand am povestit cele ce mi s-au intamplat unei prietene, ea m-a sfatuit sa-i actionez in justitie! Dar credeti ca pot?! Oricat de rea e fata mea, sunt mama si am iertat-o… dau mereu vina pe ginere…! Dar stiu eu care e adevarul?Acum, desi cu averea agonisita de-a lungul vietii as fi putut trai linistita, pensionara fiind, ma descurc foarte greu. Nu am bani pentru medicamente!Abia ma descurc cu…darile. Cat despre mancare, ce sa mai zic?! Cu familia fetei mele nu prea vorbesc! Ce ar mai fi de spus?!Comportarea lor spune totul despre ei.Uneori, ma intreb cum am putut aduce pe lume un astfel de copil?! Cu ce am gresit?! Nu am educat-o bine?! M-am zbatut din rasputeri sa nu-i lipseasca nimic! Am ajuns sa doresc sa plec din aceasta lume, asa ca fara medicamentele obligatorii poate mi se va indeplini mai repede dorinta… Am incercat sa va povestesc supararea mea fara sa devin patetica, dar nu stiu daca am reusit. Va rog sa ma credeti, uneori imi vine sa urlu… dar nu am cui!
Cezara Dafinescu: Draga mea, desi m-a impresionat povestea ta, am sa fiu dura cu tine. Nu pot sa cred ca, dupa o viata intreaga, nu ai invatat ca, de multe ori, in spatele bunelor intentii se ascund interese proprii. Ca trebuia sa fii mai rezervata in a te implica sufleteste si trebuia sa stii sa faci diferenta intre cei care te iubesc si cei care doar te folosesc! In fine, pana la varsta asta trebuia sa stii ca, mai intai de toate, trebuie sa te ajuti singura si abia apoi sa strigi dupa ajutor. Sigur, tu ai o mare scuza… NU-TI PUTEAI IMAGINA CA TOT RAUL VINE DE LA CEI PE CARE I-AI NASCUT SI CRESCUT. Dar aminteste-ti ca singura persoana care te insoteste toata viata esti tu insuti. Cand esti singura si iti vine sa “urli si nu ai cui“, continua sa inveti… orice: sa lucrezi pe calculator, sa mesteresti ceva in casa, in gradina… Nu-ti lasa creierul neocupat. O minte nefolosita e sediul… diavolului. Iar numele lui e ALZHEIMER. Fii vie in tot ce faci. Spune-ti mereu ca viata nu se masoara in numarul de respiratii, ci in momentele in care inima ta a batut foarte repede: de rasete, de surpriza, de extaz, de bucurie.
Indrazneste si tu sa ii scrii Cezarei Dafinescu despre problemele care te preocupa! Are raspunsuri minunate, presarate cu un strop de optimism, zambete sincere si toata bunavointa din lume. O parere obiectiva asupra problemei care te macina, comunicata intr-o maniera remarcabila, de catre un om de o asemenea valoare, te poate scoate din impas. Scrie-ne pe adresa [email protected] si noi vom avea grija sa iti primesti raspunsul de la Cezara Dafinescu. Declarata de-a lungul timpului una dintre cele mai frumoase si mai talentate actrite ale Romaniei, noi adaugam ca este si o femeie de o intelepciune cum rar mai gasesti.