Inconfundabila actrita Cristina Stamate a colaborat cu revista Tonica in urma cu cativa ani, ocazie cu care a scris la rubrica „Femeia Hopa Mitica‟ o serie de texte pline de umor fin si de o inteligenta sclipitoare, calitati prin care s-a si remarcat doamna teatrului romanesc. Va invitam sa le recititi si sa va reamintiti pofta de viata a exuberantei Cristina Stamate.
Cand zambeste Dumnezeu?!
Foarte legat de Dumnezeu, desigur, fug…ca dracul de tamaie, de plicticoasa intrebare adresata copiilor: -Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare? Poate, ca raspunsurile pline de farmec ale celor mici… mai dreg busuiocul stupidei curiozitati si ne pot lumina a zambet, banalitatea indiscretiei.
Cum…Doamne iarta-ma sa poti duce la capat visul din copilarie al unei prietene de-a mea care isi dorea ca profesie viitoare aceea de Greta Garbo? Desigur ca ea a evoluat, mai apoi dorindu-si ceva cat de cat realizabil si se visa spioana. Habar n-am daca pe vremea lui „Nea Nicu…la litru” nu a si fost? Oricum, baietelul carliontat, la cei 3 ani stirbi ai lui, care mi-a sasait convins ca vocatia lui in viata ar fi sa devina „barilena” mai avea o sansa: -trecea timpul, invata ca se spune –balerina…nu barilena-ori isi shimba sexul realizadu-si visul, ori chiar putea stralucii la Opera Romana ca balerin.
Despre vise
Tot la capitolul vise realizate partial ar putea defila patial si dorinta unei mogaldete de cativa anisori de a-si alege pentru viitor profesia de „domnisoara”.Trag nadejde ca si-a implinit visul doar pentru o bucatica de timp si a gasit un „voluntar” sa o avanseze in gradul de doamna, pentru ca m-ar intrista definitiv gandul unei fete batrane, in plus! Mama imi povestea, ori de cate ori imi reprosa lipsa mea de pragmatism, sperand sa desluseasca misterul volatizarii inteligentei mele, ca dupa ce am facut congestie pulmonara in copilarie, pentru ca sa ma poata salva au chemat din 4 in 4 ore pe cineva care imi facea injectiile necesare. Odata salvata, se pare ca am hotarat sa ma fac doctorita…argumentand la penibilul „de ce?” pentru ca fac tac! …si iei banii! Doctorita nu m-am facut, atunci cand a fost sa-mi doresc o profesie si am crezut ca stiu ce vreau, m-am vazut avocata, am dat la teatru, am intrat si am devenit actrita…dar de revista.
Cum poti sa-L faci pe Dumnezeu sa zambeasca!
Am cunoscut imediat dupa ’90 o doamna, al dracului de destepta, cu alura imperiala, cu minte diabolica si cu un fler la afaceri (cele mai multe ilegale) machiavelic. Reusise sa aiba interdictie sa mai calce in America, dar isi tragea sforile in inocenta Romanie cu un randament financiar uluitor. Si iesea tot ce atingea, decizile ei, temerare, o duceau intotdeuna la izbanda, astfel incat daca era noapte si ea iti dadea-buna dimineata-inclinai sa o crezi! Totusi, „a pus botul” ca ultima fraiera, cumparandu-si „un ceva” cu care slabirea era garantata in timp scurt si cu kilogarme multe pierdute cat ai bate din palme.
Ca sa se asigure ca va avea ce imbraca, atunci cand va deveni o zana, pentu ca tot era prin Italia, si-a cumparat de la cele mai scumpe Case de Moda o vitrina de haine cu 6 numere mai mici. Zbarci, dupa 2 luni, timp in care miraculoasa schimbare de „look” nu s-a produs, jumatate din garderoba noua, scumpa, de marca, mi-o daruia mie. Si astazi, dupa atatia ani, tot mai „cade cineva in plomba” cand imbrac vre-un costum primit atunci si care costase desigur o caruta de bani. Si uite asa, de la o banala tentativa de slabire esuata, trecand prin Linia Maginot, care parea o linie infailibila de fortificatie, dovedita ulterior inutila, la incursiunea in Irak a unor ziaristi, transformata in fulminant roman politist, la finalul filmului Bulgaresc transmis in 4 martie 1977, pe care nu l-am aflat, mi-am adus aminte de o replica auzita candva: – Stii cum poti sa-L faci pe Dumnezeu sa zambeasca? – Povestindu-i planurile tale de viitor !
Text: Cristina Stamate (Tonica 6 septembrie 2005)