De RADU, m-am indragostit pe la 18 ani. Eu eram o fiinta timida, nestiutoare, fara experienta. El mi se parea asemeni lui FAT-FRUMOS calare pe un cal alb. Era independent, usor golan (asa cum le sta bine pustilor rasfatati), cu mare trecere la femei. Era inalt, brunet, cu ochii negri, patrunzatori si iscoditori, dar si de o imensa tandrete si caldura. Cand ma privea in momentele noastre de iubire, simteam ca-mi pierd respiratia. Era prima mea dragoste, caci desi avusesem si alte legaturi, el era primul barbat pentru care-mi batea inima mai repede. Am trait niste clipe minunate impreuna, dar el ma considera un copil pe care trebuie sa-l dirijezi mereu.
Ma domina din toate punctele de vedere si eu incercam sa ma ridic la nivelul la care credeam ca este el. Era un baiat inteligent si bine educat, puteai sa discuti cu el orice. Asta ma fascina, dar ma si complexa, considerandu-l superior mie. Cum spuneam, el mi-a daruit clipe de neuitat, dar si prima mare deziluzie cand, la un moment dat, m-a parasit pentru o alta femeie (o doctorita, bine aranjata, cu vila la sosea si tot acaretul). Marturisesc, am suferit mult. Era prima mea mare infrangere. Nu intelegeam de ce a facut-o, mai cu seama ca intotdeauna imi spunea ca eu sunt “marea lui iubire”. Sufletul meu de copil inca nu-l putea intelege si ierta! Am ramas prieteni (cum ii placea lui sa creada) poate tocmai pentru ca nu se consumase relatia noastra asa cum as fi dorit eu. Simteam ca am mai multe de oferit, dar el, Radu, nu ma lasase sa ma dezvalui asa cum eram. Cum am mai spus, in prezenta lui parca eram paralizata. Am inchis acest episod din viata mea, adanc in suflet, ranita poate de aceasta infrangere. Caci infrangere era pentru mine, chiar daca din orgoliu nu o recunosteam! Intre timp, Radu a parasit-o pe doctorita cu pricina si, intr-un tarziu, s-a casatorit. Are acum trei copii. La randul meu, mi-am urmat si eu destinul, cu bune, cu rele, cu victorii si infrangeri! Dar cum in viata nimic nu e intamplator si cum destinului ii place sa se joace cu bietele papusi care suntem, iata ca, intr-o zi, cu totul intamplator, ne-am reintalnit… Ne-am privit cu ochii umezi de amintiri, ne-am imbratisat ca doi vechi prieteni si apoi… buzele noastre s-au impreunat in acel sarut pe care mi l-am dorit dintotdeauna! Tot trecutul s-a estompat si intr-o clipa eram noi, cei doi adolescenti indragostiti de altadata. Dar timpul si experienta si-au spus cuvantul si pasiunea noastra s-a dezlantuit nestavilita, amplificata de trecerea timpului. Abia acum am inteles citatul pe care, de altfel, imi placea sa-l dau (neintelegandu-l in totalitate): “Absenta in dragoste e precum furtuna pentru foc. Pe cel mic il stinge, pe cel mare il inteteste!” Si fara sa ne pese de restul lumii, ne-am aruncat nebuneste, amandoi, in aceasta noua legatura. Nu ne-a mai pasat de nimic. Nici de copiii nostri, nici de ceilalti din jurul nostru… Ne traim clipa si dragostea cu disperarea unor oameni care s-au regasit dupa o mare absenta. Si totusi, ma gandesc, va veni o vreme cand ne vom trezi! Ma gandesc acum cu frica ce vom mai simti dupa ce vom consuma momentele noastre de extaz! Ce se va intampla cu noi, dar cu iubirea noastra? Gresim oare acum? Am gresit oare atunci, cu ani in urma, cand ne-am despartit? Care ar fi fost viata noastra impreuna? Intrebari, intrebari, intrebari care ma bantuie si nu-mi dau pace…
Cezara Dafinescu: Draga mea, te sfatuiesc sa traiesti clipele pe care viata ti le ofera din nou. Cineva spunea “CARPE DIEM”. Viseaza ca si cum ai trai vesnic, dar traieste ca si cum ai muri azi, caci nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai. Iubirea este curgerea vietii. Ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai? In iubire, te lasi purtata de curgerea vietii, te deschizi prin inima. Obosesti cand cauti cu mintea! In viata, lupta nu este intre noi si cei din jur, ci intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizeaza. Cand erai o copila fara experienta, ti-era teama si doreai sa faci totul cu masura, ti-era teama sa te arunci in valtoarea sentimentelor… Or, tocmai aceasta “masura” sta la baza tuturor regretelor tale, a pasiunilor ratate, a nebuniilor netraite. Uneori, fericirea dupa care tanjesti o strica pe cea pe care o ai. Nu privi in urma. Oricum “Memoria schimba culoarea amintirilor” (Jacques Bainxille). Rainer Maria Rilke spunea: “In asta consta dragostea: doua singuratati ce se protejeaza, se ating si se recunosc”. Nu te mai gandi asadar la ceilalti. “E greu sa lupti impotriva inimii, caci dorintele ei le poti satisface numai cu pretul sufletului” (Heraclid). “Dragostea e reducerea intregului univers la o singura faptura, preamarirea unei singure fapturi pana la zeificare”, cum spune V. Hugo. Daca asta simtiti tu si Radu, atunci treceti peste orice obstacol. Cum spunea Confucius: “Fa tot ce poti si lasa restul pe seama destinului”. Apoi, “Lasa liber ceea ce iubesti. Daca revine, iti apartine. Daca nu revine, nu ti-a apartinut niciodata!” (Kahlil Gibran)
Indrazneste si tu sa ii scrii Cezarei Dafinescu despre problemele care te preocupa! Are raspunsuri minunate, presarate cu un strop de optimism, zambete sincere si toata bunavointa din lume. O parere obiectiva asupra problemei care te macina, comunicata intr-o maniera remarcabila, de catre un om de o asemenea valoare, te poate scoate din impas. Scrie-ne pe adresa [email protected] si noi vom avea grija sa iti primesti raspunsul de la Cezara Dafinescu. Declarata de-a lungul timpului una dintre cele mai frumoase si mai talentate actrite ale Romaniei, noi adaugam ca este si o femeie de o intelepciune cum rar mai gasesti.