Vă aduceți aminte de jocurile De-a v-ați ascunselea din copilărie? Când bucuria nu era doar a celui care se ascundea, ci și a celui care îl găsea pe cel ascuns? Ei bine, psihiatrul și psihanalistul specializat în psihologia copilului, Donald Winnicott a afirmat, urmărind un joc De-a v-ați ascunselea, că „este o bucurie să te ascunzi, dar un dezastru să nu fii găsit”.
Cel mai prețios dar făcut de părinți
Iar această metaforă a emoțiilor a fost preluată și de alți terapeuți pentru a sublinia faptul ca ele sunt de fapt ingredientul magic al relației părinților cu copiii lor. Ca de altfel, din toate relațiile și interacțiunile noastre. Și de aceea este important ca sentimentele noastre să nu fie lăsate ascunse, mai ales când produc disconfort. Pentru că ele ne ghidează viața mai mult decât ne dăm seama. Iar felul în care le acordăm atenție, le înțelegem și ne raportăm la ele, fie că sunt ale noastre, fie ale celor din jur, ne poate aduce bucurie sau nefericire.
„Doar atunci când devenim părinți”, spune psihoterapeuta britanică Philippa Perry, „ne dăm cu adevărat seama că la ființele umane sentimentele primează în fața raționamentelor și că bebelușii și copiii se ghidează în primul rând după ceea ce simt. Felul în care răspundeți și reacționați la sentimentele copilului dumneavoastră este important. Fiindcă este o nevoie fundamenală a oricărei ființe umane – a oricăruia dintre noi, de orice vârstă am fi – să i se recunoască și să i se înțeleagă sentimentele de către cei dragi”.
Un ecou, nu neapărat o rezolvare
Un prim principiu este acela că, atât ca adulții, dar mai ales copiii își doresc ca sentimentele lor să găsească un ecou, nu neapărat o rezolvare. „Când ne simțim nefericiți, nu avem neapărat nevoie de o soluție. Avem nevoie ca sentimentele noastre să găsească ecou în sufletul cuiva. Vrem ca cineva să înțeleagă cum ne simțim, ca să nu fim singuri cu sentimentul respectiv.”
Tocmai de aceea, primul sfat pentru părinți este să fie mereu atenți la ce comunică copilul. Inclusiv despre senzații neplăcute, emoții negative sau experiențe care părinților le pot părea amuzante sau ridicole, însă care pe cel mic îl sperie. Ca, de exemplu, monștrii de sub pat. „Nu le disprețuiți temerile. Cine știe, poate monștrii reprezintă nerăbdarea dvs față de refuzul copilului de a se culca sau altceva și mai complicat, ceva ce copilul nu este în stare să exprime”, scrie terapeuta britanică.
Precizând că, inclusiv atunci când este imposibil de identificat sursa unui sentiment, nu înseamnă că acesta nu e real. Și că nu contează atât de mult cuvintele, ci prezența și răbdarea părintelui de a-l asculta pe cel mic. Acest lucru îl va liniști cu adevărat. În plus, îl va învăța că este luat în serios, că lucrurile pe care le spune sunt importante și că va găsi întotdeauna un loc securizant unde să vorbească, inclusiv când va fi mai mare și se va confrunta cu alte probleme.
Bunăvoința este molipsitoare
Cel de-al doilea sfat, care înseamnă de fapt un exercițiu cu sine, este acela al promovării bunelor intenții. Cum putem face acest lucru și ce legătură are acesta cu emoțiile și sentimentele celorlalți, explică Philippa Perry în Cartea pe care v‑ați fi dorit să o citească părinții voștri. (Copiii voștri se vor bucura că ați citit‑o). „Capacitatea de a lua în calcul sentimentele celorlalți necesită o doză de bunăvoință. Dacă vi se pare că vi s-au terminat rezervele, este nevoie să le refaceți. (…) Cheia unui parteneriat de succes este să manifestați interes și să reacționați la solicitările celuilalt.”
Iar bunăvoința își găsește cel mai bine calea de manifestare prin căutarea aspectelor pozitive ale partenerului, ale membrilor familiei și ale copiilor. De ce este un exercițiu? Pentru că a exprima aprecierea în locul criticii este o alegere. Astfel, bunăvoința devine o alegere, pe care o putem avea sau putem învăța să o cultivăm, după cum autoarea dezvăluie prin exemplul personal.
Mlaștina de cârcotire
„Eu am crescut într-o familie în care balanța era înclinată mai degrabă înspre critică decât înspre laudă și a trebuit să fac eforturi să mă schimb. Când se întâmplă uneori să îmi reiau proastele obiceiuri, mă simt de parcă m-aș cufunda într-o mlaștină toxică de cârcotire”. Perry amintește că relațiile sunt un lucru prețios și păstratea legăturii cu celălalt este esențială pentru supraviețuirea relației, pe termen lung, cu partenerul de viață sau cu copilul.
Și, pentru a oferi încă un motiv în plus pentru care efortul de a exersa bunăvoința zi de zi este unul mic, comparativ cu efectele sale, ea aduce și un alt argument, potrivit studiilor de specialitate: „bunăvoința este molipsitoare. Dacă vă purtați frumos întotdeauna, cercetările au arătat că partenerul se va molipsi și vă va imita”.
Vrei sa stii cum sa ai grija de tine si de copilul tau in fiecare etapa a vietii lui?
Am pregatit 8 carticele, pe segmente de varsta, de la preconceptie si sarcina pana la 15 ani, cu informatii certificate de medici de specialitate.
Citește și Kate Middleton – tehnici moderne de parenting