Desigur ca fericirea, ca si dragostea, nu trec prin stomac. Dar este limpede ca ne simtim mai bine dupa ce mancam ”ceva bun” si ca suntem nervoase, iriascibile si oarecum nefericite atunci cand stomacul este gol de mai multa vreme.
Relatia omului cu alimentele este foarte complexa. Ea nu se limiteaza, din pacate sau din fericire, la latura fiziologica, de aprovizionare cu nutrienti si “combustibil”. Bunicul imi spunea: “Daca ma iubesti, mananca tot!”. Eu insami am spus copiilor mei: ”Nu te duci la joaca pana nu termini totul din farfurie!”
Primim si oferim indemnuri referitoare la alimentatie, dar care nu cuprind nimic legat de latura nutritionala a acesteia, tocmai pentru ca suntem conectati prin multiple “fire” cu ceea ce mancam in fiecare zi. Mancam cand suntem fericite, cand suntem triste, cand sarbatorim ceva in familie, cand incheiem o afacere sau cand iesim in oras cu rudele si prietenii. Iar ceea ce mancam ne arata apartenta sociala, religioasa, etnica.
Tulburari de comportament alimentar
Pe fondul acesta, atat de complicat al binomului om/aliment, nu au intarziat sa apara si disfunctionalitati, tulburarile de comportament alimentar, entitati psihologice si patologice cunoscute de mult timp de lumea medicala. In ultima vreme insa, din perspectiva presiunii sociale din ce in ce mai mari legate de aspect, de silueta, de frumusete, numarul de cazuri pare sa se fi multiplicat, aspect cu atat mai grav cu cat sunt interesate indeosebi persoane foarte tinere.
Anorexia si bulimia pot pune viata in pericol
Exista mai multe tipuri de tulburari ale comportamentului alimentar, bine caracterizate, dar principalele forme sunt anorexia mentala si bulimia. Desi de cele mai multe ori cele doua afectiuni sunt prea putin bine delimitate si avem in fiecare caz si elemente caracteristice bulimiei si anorexiei, am ales sa va vorbim despre ele separat, tocmai pentru a va usura recunoasterea lor. Ceea ce vreau insa sa va spun de la inceput, este ca ne aflam in fata unor boli complicate si serioase care, la limita, pot pune viata in pericol.
Premise psihologie ale bulimiei
Bulimia este o tulburare care afecteaza mai frecvent tinerele, indeosebi cele care se bucura de succes profesional, perfectionistele, femeile cu o viata sociala si sexuala activa. Sunt persoane care se controleaza perfect in societate, indivizi care sunt agreati de cei din jur. In ciuda acestor realizari, cei afectati pot avea o parere mediocra despre ei insisi, se pot simti inferiori fata de anturaj. De multe ori provin din familii cu mentalitate liberala, cu reguli permisive, unde protectia oferita membrilor mai tineri lipseste sau este redusa. Aceste persoane utilizeaza mancarea ca pe refugiul, rasplata, la care recurg in situatii frustrante de stres. Dar stiu ca este o slabiciune pe care o constientizeaza ca atare. De aceea, se ascund de cei din jur, uneori atat de bine incat trec ani in sir pana ce membrii propriei familii sa realizeze ca au probleme. Acesta este si motivul pentru care cifrele statistice referitoare la bulimie sunt aproximative. Greutatea unui bulimic este normala sau usor deasupra valorii recomandate. In ziua de astazi se intalnesc tot mai des cazuri de bulimie la tineri sau tinere care practica sporturi de performanta sau meserii artistice unde nivelul greutatii corporale este un factor de eligibilitate.
Criterii pentru diagnosticul bulimiei
• Existenta episoadelor recurente de supraconsum alimentar, compulsive (“binge –eating”), in care se ingurgiteaza in intervale extrem de scurte de timp alimente cu densitate calorica mare. Sunt preferate inghetata, prajiturile, chipsurile, gogosile, produsele de patiserie, ajungandu-se adesea la echivalentul a 15 000 – 20 000de kcalorii in decursul unui astfel de episod.
• Declararea lipsei de control asupra propriului comportament alimentar in decursul episodului de hiperconsum.
• Aparitia, mai ales dupa “binge-eating”, a unei temeri patologice pentru eventualul castig ponderal consecutiv. Ca atare, se recurge la inducerea de varsaturi, administrarea de laxative si/sau diuretice, post sau diete extrem de stricte, exercitiu fizic foarte intens.
• Existenta unei medii de 2 perioade de consum compulsiv pe saptamana, timp de cel putin 3 luni.
• Manifestarea unei preocupari exagerate cu privire la propriul corp, la forma si greutatea acestuia.
Semnale de alarma
Dincolo de criteriile de mai sus, exista o multitudine de semne care pot fi semnale de alarma atat pentru noi, cat si pentru cei din jur sau pentru medicul de familie sau stomatolog. Daca mancam in exces cand suntem deprimate, niciodata in compania altora, ci numai cand suntem singure, daca ne simtim culpabile ulterior si incercam sa evitam sa ne ingrasam printr-unele din metodele de mai sus, daca greutatea noastra fluctueaza mult din cauza alternantei de hiper- si hipo-consum alimentar, daca ne temem ca nu ne vom mai putea opri din mancat si ca ne vom ingrasa din cale-afara de mult, inseamna ca riscam sa devenim bulimice. Stomatologul poate observa eroziuni dentare cauzate de varsaturi si tot eroziunile pot fi cauzate de infectiile recurente de glande salivare. Sa nu uitam ca si folosirea exagerata a diureticelor si laxativelor poate avea efecte adverse neplacute sau chiar riscante, cum ar fi pierderile exagerate de minerale utile organismului.
Bulimia se poate trata
Trebuie insa spus clar: chiar daca acest lucru ni se intampla noua sau unei persoane apropiate, sa stim ca este vorba despre o boala si ca ea se poate trata. Rezultatele obtinute sunt in majoritatea covarsitoare a situatiilor pozitive. E necesar sa trecem peste propriile bariere, sa indraznim sa cerem sfat unui profesionist si sa avem incredere in fortele personale care ne vor permite cu certitudine sa ne eliberam de bulimie.