De multe ori, bolile psihice nu se insotesc de leziuni manifeste; mecanismul acestora rezida in substratul intim al proceselor nervoase. Cand intreaga scoarta cerebrala prezinta o suferinta difuza, ea se va reflecta in psihicul bolnavului, care va fi alterat in toate compartimentele sale. Tulburarea poate merge de la o debilitate psihica de mica intensitate pana la dementa grava.
Simptome ale bolilor psihice
Iluziile. In anumite conditii, imaginatia omului denatureaza o realitate perceputa cu ajutorul simturilor. De exemplu, daca la culcare ne-am aflat sub imperiul unei surescitari psihice si ne trezim brusc noaptea, in intuneric, este posibil ca siluetele obiectelor din camera sa fie deformate de imaginatia noastra si sa ne apara sub alte forme, inspaimantatoare. Aceste stari nu au nimic anormal, deoarece omul are posibilitatea sa si le explice. Dar atunci cand lipseste capacitatea de a analiza aceste senzatii, de a le compara cu realitatea, iluzia nu mai are caracter normal. In acest caz vorbim de o boala psihica, deoarece iluzia este interpretata de bolnav ca o realitate.
In aceasta categorie se incadreaza halucinatiile, delirul si instinctele patologice.
Halucinatiile. Dupa cum am relatat mai inainte, diferitele excitatii ajung la scoarta in anumite zone. Bolnavul poate avea halucinatii vizuale, auditive, senzitive, gustative sau olfactive. Sub efectul halucinatiilor, unii bolnavi se cred persecutati de vocile pe care le aud; altii, dimpotriva, se cred mari conducatori de stat sau sfinti. Si astfel se dezvolta o noua tulburare psihica.
Delirul. Formele de delir sunt foarte variate. In delirul de persecutie, bolnavul si-a construit convingerea ca este o capacitate, dar ceilalti oameni sunt rai si nu-i permit sa se afirme. Uneori, bolnavul va cauta sa se razbune, una dintre formele frecvente fiind si delirul procesual. In acest caz, orice cuvant care i se spune este interpretat de bolnav ca o aluzie sau un atac impotriva sa.
Boli psihice frecvente
Schizofrenia. Boala poate incepe cu tulburari destul de necaracteristice: agitatie si oboseala fizica si psihica, stari de teama accentuate. Paralel cu alterarea din ce in ce mai mare a psihicului apare tendinta de izolare, uneori gandirea se invarteste in jurul unor idei sarace in continut, vorbirea devine dezordonata, bolnavul ramanand uneori in pozitii incomode ceasuri de-a randul.
Sindromul maniaco-depresiv. La unii bolnavi poate sa apara doar una dintre stari: fie sindromul depresiv, fie sindromul maniacal. In forma depresiva, bolnavul se simte foarte nenorocit, refuza mancarea, viata nu mai are niciun rost pentru el, se poate sinucide. In forma maniacala, bolnavul este exagerat de fericit, toata fizionomia si comportamentul sau exprima multumirea, se impodobeste exagerat, este agitat, se plimba si gesticuleaza continuu, vorbeste mult si repede.
Paranoia. Este o boala psihica manifestata printr-un anumit tip de delir: delir de persecutie, delir de gelozie, delir mistic. Boala apare la o varsta adulta, dar inca din copilarie se observa tendinta de a sistematiza forma de delir care va aparea mai tarziu. Spre deosebire de ceea ce se intampla in schizofrenie, tema deliranta a unui paranoic pare logica la prima vedere.
Parafrenia. Boala poate fi considerata o forma intermediara intre schizofrenie si paranoia. Pe de o parte, exista o dezorganizare a gandirii bolnavului, pe de alta parte, tendinta de a-si lega gandirile si faptele de o idee deliranta, care poate sa se manifeste si in sfera senzoriala.
Oligofrenia. Se defineste ca fiind o scadere globala a functiilor psihice. De obicei este insotita de un anumit grad de distrugere sau de un volum mai mic al creierului. Bolile parintilor ca alcoolismul, precum si encefalitele sau alte boli cu rasunet cerebral al copiilor pot duce la oligofrenie.
Dementa senila. Este o scadere globala a functiilor psihice la batrani. Poate fi datorata unui proces de degenerare a celulelor scoartei cerebrale sau sclerozarii vaselor cerebrale, cu dezvoltarea de mici ramolismente, distribuite difuz in creier.
In principiu, boala psihica se traduce prin stari de excitatie psihica, prin persistenta unor deliruri sau halucinatii de un anumit tip sau invers, prin stari de depresie.
Tratamentul bolilor psihice
Scopul tratamentului bolilor psihice este de a interveni in aceste stari fie prin medicamente care pun in repaus scoarta cerebrala, fie prin psihoterapie. Uneori, se asociaza la aceste tratamente o activitate oarecare a bolnavului, cu scopul de a i se reda increderea in posibilitatile sale, de i se crea convingerea ca este util pentru sine, familiei si societatii. Cand tulburarile psihice sunt datorate unor leziuni mai profunde ale creierului, tratamentul se reduce in mare masura la reeducarea bolnavului atat cat ii permite capacitatea sa psihica.
Text: Adelina Gruia – Medic specialist medicina de familie