Notiunea de „reumatism” este foarte raspandita si cuprinde un numar mare de afectiuni variate ca simptomatologie, evolutie si tratament. Din punct de vedere istoric, boala este cunoscuta inca din antichitate.
Astazi, consideram ca reumatismul cuprinde un numar de boli ale aparatului locomotor, care se caracterizeaza prin dureri ale formatiunilor anatomice ale acestui aparat si prin lipsa de tendinta la supuratie. Clasificarea bolilor reumatismale a creat destule dificultati medicinei, deoarece nu exista un criteriu unic, in jurul caruia sa se poata face ordine, in varietatea nesfarsita a formelor acestor boli.
Bolile reumatismale pot fi impartite in trei mari categorii: formele inflamatoare, formele degenerative, reumatismul partilor moi.
Prima categorie, si anume formele inflamatoare, sunt distinse prin varietatea aspectelor, prin gravitatea simptomatologiei si evolutiile sale si prin multitudinea metodelor terapeutice care sunt utilizate in combaterea lor. Acestea sunt caracterizate prin prezenta semnelor de inflamatie locala (roseata, durere si tumefactie) si inflamatie generala (febra, viteza de sedimentare a globulelor rosii crescuta, leucocitoza). Cele mai frecvente forme inflamatorii sunt urmatoarele:
- Reumatismul poliarticular acut, denumit si reumatismul cardioarticular, care produce grave leziuni inimii. Precizam ca la aproximativ un an dupa disparitia crizei de reumatism, daca semnele generale o permit, se poate face – doar sub control permanent – o cura balneara cu ape sarate;
- Reumatismul infectios, care grupeaza un numar de stari patologice articulare, ce au drept caracter comun o reactie inflamatoare datorita unui agent infectios cunoscut sau necunoscut. Acesta nu are tendinta la supuratie. Tratamentul este corelat cu agentul cauzal (asanare, antibioterapie), este utila si medicatia obisnuita si locala, dar dupa ce procesul de reumatism infectios este stins, recomandam tratarea, in continuare, a articulatiei in vederea indepartarii urmarilor inflamatiei si recuperarii functiei normale. Se prescriu de obicei masajele si gimnastica medicala, proceduri de hidroterapie si termoterapie, electroterapie. In aceasta faza, bolnavul poate face un tratament balnear intr-o statiune cu ape sulfuroase, sarate sau de namol.
- Poliartritele reumatoide cuprind un grup mare de afectiuni, caracterizate prin gravitate, evolutie progresiva si tendinta la prinderea simetrica a articulatiilor, de la cele ale extremitatilor spre cele de la radacina membrelor. Mai sunt cunoscute si sub denumirea de poliartrite cronice evolutive, reumatism cronic progresiv simetric si reumatism primar. Forma cea mai obisnuita este cea care apare la femei in perioada menopauzei, boala care debuteaza frecvent prin prinderea simetrica a articulatiilor mici, in special de la maini, cu redoare articulara matinala, modificari radiologice, febra, anemie; aceste fenomene progresand la fiecare puseu, evoluand in timp, creand adevarate si grave infirmitati. Evolutia poliartritei reumatoide este impartita in trei perioade: faza de inceput, faza de stare, faza terminala. Tratamentul bolii se face in raport cu faza de evolutie, simptomatologia respectiva, starea generala a bolnavului.
- Spondilita anchilozanta, o alta forma de imbolnavire reumatismala grava, cu inflamarea articulatiilor dintre vertebre, caracterizata printr-o mare frecventa la barbatii tineri si printr-o evolutie indelungata si progresiva, originea acestei boli stand in infectii diverse, frig si umiditate, traumatisme, cauze ereditare. La inceput, bolnavii se plang de dureri, mai ales nocturne, in coloana vertebrala lombara sau dorsala, nevralgii intercostale, nevralgii ale sciaticului, apoi o serie de simptome generale ca: subfebrilitate, oboseala, irascibilitate, scadere in greutate. Tratamentul spondilitei anchilozante nu trebuie neglijat, mai ales in faza de inceput, si trebuie urmat cu perseverenta. In fazele mai avansate ale bolii, se recomanda, cu scopul de a se corecta unele deformatii si tulburarile functiei respiratorii, exercitiile fizice, gimnastica medicala si chiar unele jocuri sportive.
Reumatismul degenerativ, cunoscut si sub numele de artroza, se caracterizeaza prin procese de degenerescenta a formatiunilor care constituie articulatia, incepand cu modificarile cartilajului articular si terminand cu reactii proliferative osoase si sinoviale. Cauzele pot fi multiple, deoarece afectiunea apare dupa varsta de 40 ani, fiind considerate de origine metabolica si endocrina. Localizarile frecvente sunt la genunchi (gonartroza), la sold (coxartroza) si la sira spinarii (spondiloza).
- Gonartroza, mai frecventa la femei, apare in general dupa varsta de 40 ani si se localizeaza de obicei la ambii genunchi, in urma unor conditii mecanice defectuoase (traumatisme, tulburari statice) sau a unor tulburari vasculare, durerile nefiind violente, dar cu un caracter persistent si cu agravare la mers si ameliorare in repaus. Tratamentul consta, in primul rand, in repaus si in administrarea medicamentelor calmante, unguentelor.
- Coxartroza, mai frecventa la varste inaintate, debuteaza in mod obisnuit dupa varsta de 40 de ani, iar dintre cauzele acesteia distingem, in primul rand, o serie de conditii predispozante locale (malformatii ale soldului, subluxatii, sechele dupa traumatisme). Tratamentul consta in repaus si menajarea articulatiilor.
- Spondilozele, o grupa care cuprinde reumatismele degenerative ale coloanei vertebrale si pe care le vom numi dupa segmentul afectat: cervicala, dorsala sau lombara. Afectiunea survine mai ales la barbatii care au depasit varsta de 40 ani si este caracterizata de modificarea anatomica a vertebrelor, cu aparitia unor excrescente osoase numite osteofiti si care au forma unor ciocuri de papagal.
Reumatismul partilor moi. Grupa a unor afectiuni cunoscute sub numele de reumalgii sau de fibrozite, caracterizata prin faptul ca se localizeaza la organe care nu au in constitutia lor cartilaj sau os si care sunt situate in afara articulatiilor, dar in jurul sau apropierea lor. Tesuturile afectate sunt muschii si tendoanele lor, bursele seroase, capsulele si aponevrozele, nervii periferici. Dintre cele mai frecvente afectiuni ale acestui grup precizam: mialgiile si miozitele, periartrita scapulo-humerala, lombosciatica, brahialgia, tendinita si tenosinovita.
- Miozitele sunt inflamatii ale muschilor, caracterizate prin dureri violente care apar atunci cand muschiul afectat este pus in stare de tensiune;
- Mialgiile sunt forme mai usoare de suferinta a unor muschi si au ca simptom durerea provocata sau spontana. In aceasta forma de boala se intalnesc adesea in muschi niste forme nodulare, ce pot deveni foarte dureroase, si care poarte numele de miogeloze si pot fi facute sa dispara prin masaj.
- Poliartrita scapulo-humerala, localizata in jurul articulatiei umarului, afecteaza tendoane si burse situate in aceasta zona si se caracterizeaza prin dureri la miscare (umar dureros) sau printr-o imobilizare (umar blocat). Foarte des, aceste faze se succed. Umarul dureros poate surveni in unele afectiuni nereumatismale, cum sunt bolile colecistului si ale ficatului (la umarul drept), boli de inima si mai ales ale coronarelor si aortei (la umarul stang). Umarul dureros poate fi provocat, de asemenea, de diverse infectii locale (artrita, osteomielita), tulburari metabolice, osteoporoza.
Text: Alexandra Lupu