Aylin Cadir: „Sunt o femeie fericita, in continua cautare”

Data publicarii: 5 februarie 2016

Despre Aylin Cadir si succesele sale profesionale ati mai citit, cu siguranta, in revista noastra. De data aceasta, vedeta ne vorbeste din postura de mamica. De cand a venit pe lume micutul Pavel Ali, vede viata cu alti ochi si a reusit sa gaseasca echilibrul la care multi dintre noi doar viseaza. Aylin este un exemplu viu ca, atunci cand iti doresti ceva si ai atitudinea potrivita… se poate.

Tonica: Buna, Aylin! Suna cliseic si probabil ca ai fost intrebata de nenumarate ori, dar te intrebam si noi: cum ti s-a schimbat viata dupa ce a venit pe lume micutul Pavel Ali?

Aylin Cadir: Viata mea s-a schimbat in sensul ca s-au schimbat prioritatile. Pe primul loc a venit micutul si apoi restul. De cand s-a nascut Pavel Ali, mi se pare ca totul se leaga mai usor, lucrurile au toate un sens pozitiv. Sau poate asa le vad eu acum. Mi se pare ca existenta lui mi-a dat un soi de putere pe care n-o simteam inainte. Un sentiment care ma plaseaza deasupra lucrurilor care in trecut m-ar fi consumat sau m-ar fi ranit. Am acum o inima mai sensibila la rasul sau plansul unui bebelus, chiar daca nu e al meu, altfel ma uit la copii si altfel ii vad pe oameni, chiar si pe aceia care, in mod normal, mi s-ar fi parut rai sau ca ar avea ceva cu mine. Acum incerc sa ii inteleg inainte sa-i judec. Cartile pe care le citesc si care ma invata despre cum e mai bine sa imi educ copilul, pe langa asta, ma invata despre mine, ma ajuta sa-mi inteleg neajunsurile si sa vad cum as putea sa ajut nu doar un copil, ci si un adult. De altfel, as recomanda tuturor, nu doar parintilor sau viitorilor parinti, sa citeasca carti de parenting. Un autor pe care-l recomand este Alfie Kohn si cartea lui, „Parenting neconditionat”.

Tonica: Cum arata o zi din viata voastra de familie, o zi petrecuta in trei?

In general, in weekend, suntem in trei, dar si in restul diminetilor. Prima data ma ocup de Pavel. Il spal, ii fac masaj, il schimb si il alaptez. In timpul asta, sotul meu se trezeste si se pregateste. Apoi il preia el pe Pavel si se joaca cu el timp in care ma pregatesc si eu de o noua zi. Avem un copil foarte calm, care nu plange niciodata fara sens, asa ca, daca ii sunt implinite toate nevoile, sta linistit, ori in wrap, ori in carucior. In timpul asta, ne pregatim micul dejun si luam masa. In alte zile, dupa ce suntem toti trei gata, iesim si luam masa in oras si apoi mergem la o plimbare in parc.

Te mai ajuta cineva cu cresterea lui Pavel?

E bataie mare pe Pavel. E primul bebelus din familiile noastre, asa ca toata lumea vrea sa stea cu el. Cel mai mult ma ajuta mama soacra, medic pediatru cu specializare in neonatologie, pensionata de doi ani si care e la distanta de doua minute cu liftul. Da, stiu, sunt o norocoasa. Atat timp cat am lapte sa-i las, pot sa imi fac program zilnic linistita, pentru ca il stiu in siguranta. Periodic, mai vin si ai mei de la Constanta. Atunci il primesc pe micutul Pavel Ali doar ca sa-l alaptez. Apoi mai e si sora mea. Si nasica lui. Si matusica. Toata lumea il iubeste pe Pavel!

Povesteste-ne putin despre proiectul „Deschide ochii” si despre cum impletesti viata de familie cu cea profesionala.

„Deschide ochii” a fost pentru mine, in primul rand, o sansa de a lucra din nou in televiziune si, in special, de a lucra alaturi de Victor Rebengiuc si Luminita Gheorghiu, iar experienta a fost peste asteptarile mele. Intr-un sistem de invatamant care scoate cateva mii de actori pe generatie, fara a fi sustinuti apoi de o industrie cinematografica si de televiziune care sa le ofere oportunitati de munca, imi dau seama cat de norocoasa sunt si ma simt mandra ca fac parte din acest proiect. Tot ce sper este sa se mai faca si alte sezoane, mai ales pentru ca este genul de productie care are nevoie de multi actori in fiecare episod.

Cum ti-ai dori sa arate viitorul fiului tau, cum ti-l imaginezi?

Asa cum il vad eu, cred ca Pavel va fi un adult intelept, sigur pe el. Imi doresc sa isi gaseasca pasiunea si sa traiasca intens. Imi doresc sa vada lumea, sa exploreze, sa cunoasca si sa fie curios.

Daca ai fi pusa in situatia de a alege intre muzica si actorie, ce ai alege si de ce?

Probabil ca as alege actoria, dar nu vad ce m-ar putea pune in acea situatie. Nu vad de ce una ar trebui sa o excluda pe cealalta, mai ales ca, de-a lungul timpului, au mers impreuna pentru mine. De pilda, sunt actrita la Teatrul National Bucuresti si intr-unul din spectacolele in care joc, si anume in „Magic National”, cant trei piese alaturi de trupa lui Emy Dragoi. Daca nu puteam sa cant, nu as fi fost invitata in acest spectacol. Asa ca muzica plus actorie egal perfectiune.

Te consideri o femeie implinita, fericita?

As supara fortele destinului daca as spune ca nu. Sunt o femeie fericita in continua cautare.

Stim ca iti place foarte mult sa calatoresti. Care ti-ar placea sa fie urmatoarea destinatie in care sa va insoteasca si Pavel?

Mie mi-ar placea sa mergem impreuna in safari in Africa. Dar cred ca vom astepta pana la adolescenta lui, ca sa fie constient de ceea ce se intampla. Sa fie cu adevarat o experienta. Pana atunci, abia astept sa mergem la Disneyland! De fapt, as lua toate parcurile de distractii din Europa la rand!

Cat de importanta este viata de familie pentru o cariera echilibrata?

Prima intrebare pe care mi-a pus-o primul meu profesor de actorie a fost daca am o relatie stabila fericita. Nu am inteles exact atunci de ce ma intreaba asta. Acum insa stiu. Pentru claritate si curatenie in interpretare, ai nevoie de o viata interioara linistita pe care numai familia ti-o poate oferi. Nu mai zic de sprijin si sfaturi in toate. Practic, intr-un fel, familia este managerul general al carierei tale, iar tu esti executivul.